VERTICALI PENTRU ROMÂNIA: INCURSIUNI DE SUFLET

         În crucea nopții din data de 29 Mai curent, la orele 1,53 o alarmă extremă a trezit urbea din somn. Peste doar câteva minute, o explozie puternică s-a declanșat la unul din blocurile rezidențiale ale Galațiului, la ultimul nivel al Blocului Br 1b, sc 2, produsă de o dronă care a dărâmat colțul blocului de lângă fostul ”STIREX”, zona centrală vizavi de complexul ”Potcoava de Aur”. Impactul a fost urmat de un incendiu, care “a pus pe jar” atât pe locuitorii acelui imobil cu 10 nivele, plus unul, acoperiș, la etajul 11.

        A fost ceva între cutremur puternic, și incendiu devastator. Totul era scufundat în beznă, la propriu și la figurat, astfel încât, chiar dacă ieșeai afară sau priveai de pe balcoane de la etajele superioare, nu puteai distinge nimic clar, decât un foc uriaș care-și întindea limbile spre cer. În schimb, sirenele asurzitoare, mașinile pompierilor, mașinile poliției, ale SMURD-ului, ale salvărilor (cel puțin 10 mașini) au dat alarmă generală, timp de jumătate de oră, sunând continuu.

        E firesc ca, locuitorii din cartierele Mazepa I și II și chiar centrul orașului să nu mai doarmă și să aștepte o explicație oficială, din partea Ministerului Apărării Naționale, a televiziunilor de știri sau a rețelelor de socializare. Dar la TV se derulau cu totul alte emisiuni, de folclor, de divertisment, care nu au fost întrerupte, într-o asemenea stare de urgență. 

       În sfârșit, aproape de ora 3,00 am primit ca lămurire primele imagini pe Facebook, de la particulari, care au surprins deflagrația în detaliu. Da, e vorba de unul din blocurile turn, din șirul celor șapte, cunoscute cu indicativul BR-uri, cu multe scări, cu locuitori gălățeni sau din alte părți, care dormeau liniștiți în paturile lor. 

fără posibilitatea de a-și lua strictul necesar unei supraviețuiri, de teamă să nu se prăbușească structura blocului. Restul locatarilor s-au descurcat, având unde să stea, la rude și chiar la hotel, până se vor lua măsuri de redresare a blocului, a cărui structură, din fericire, nu a fost afectată. 

          Ideea care ne vine în minte, poate fi aceasta: pe timp de pace, astfel de evenimente și mobilizări în forță, (chiar dacă necesare, urgente), sub imperiul unui atac aerian, cu drone și chiar cu rachete, sunt mai puțin obișnuite … ori, gălățenii nu prea au avut parte de asemenea surprize nocturne … la ce să ne așteptăm, așadar?

        Imediat, au început să zbârnâie telefoanele, și apelurile stringente, prin mesajele de pe Facebook, Tik-Tok, WhatsApp, Instagram, pentru a afla ce se întâmplă, cu toate că au fost și comentarii pe rețelele de socializare care nu aveau nimic de-a face cu evenimentul. Majoritatea și-a exprimat indignarea, nemulțumirea pentru proasta gestionare a unui eveniment de asemenea anvergură, dar și împotriva clasei politice incapabile să gestioneze un astfel de eveniment. 

       Să înțelegem că a început războiul în care am fost împinși de terțe forțe obscure? Să fie o greșeală de aterizare la punct fix a unor mașini de război, purtătoare de moarte? 

       Nu, pentru că, dronele au fost interceptate cu o oră înainte, pe radar, au fost urmărite, au făcut viraje în jurul obiectivelor și li s-a dat undă verde și permisiunea de a atinge un obiectiv în care existau civili, și încă mulți. Nu mai vorbesc de cei care se aflau la ora aceea pe stradă, din diverse motive și au riscat să le cadă în cap, fie bucăți imense de metal, fie de ciment și mortar, desprinse de suflul exploziei.

       Un alt lucru extrem de supărător este dezinformarea. Rețelele de socializare, posturile de radio aservite unor partide, dau drumul unor știri alarmante (se mizează pe asta!), astfel ca oamenii să fie tot timpul speriați, confuzi, derutați, să nu mai știe să discearnă adevărul de exagerările și manipulările celor care au interese majore ca populația să fie dusă în eroare. 

       În astfel de situații, poți s-o iei lesne razna, total scufundat în minciuni, știri proaste, și o totală confuzie. Ce au făcut însă, toate sistemele de supraveghere, dotate cu radare și altele? Nimeni nu ne va răspunde …?

      Gândiți-vă însă, la un asemenea bloc, cu 10 etaje, cu 5 scări și cu sute de apartamente, plus magazinele de la parter, unde locuiesc sau lucrează, oameni, tineri sau bătrâni, și locuiesc familii cu copii, poate cu probleme grave de sănătate … cum au primit acest impact în miez de noapte? Câți s-or fi speriat, câți copii nu au sărit din somn, câtor bătrâni nu le-a sărit inima din piept, câți au fost nevoiți să ia un pumn de medicamente ca să-și revină, câți au avut parte de atacuri de panică grave?

nimeni nu se sinchisește că lumina a fost întreruptă, gazul și toate celelalte utilități oprite, locatarii au luat calea părăsirii locuințelor proprii, ajunse vraiște?

          Problemele s-au extins în întreaga Europă, având de suferit țări care nu au nimic de-a face cu invaziile unor țări asupra altora. Starea de război te paralizează, îți distruge nervii, planurile, proiectele, sănătatea, poate viața; ca să nu mai vorbim că este total inumană și profund antimorală … și ca de obicei, nimeni nu se poate pronunța pentru că e vorba de o confuzie instituțională, sau de limitări și probleme care nu pot fi desecretizate.

          Este simplu să urmărești știri și evenimente la TV, la Radio sau pe rețelele de socializare, din alte orașe și țări și chiar să-ți dai cu părerea … dar când e vorba de orașul tău, de cartierul tău, de blocul în care locuiești, sau de blocul vecin, atunci să vezi pe viu ce înseamnă război, arme nucleare, explozii, răniți, ruine, sirene, și tot ce implică o conflagrație. 

        Trebuie să trăiești momentul impactului, ca să poți să-ți dai cu părerea … în rest, compasiunea și scuzele de complezență nu mai înseamnă nimic … realitatea întrece cu mult închipuirea. 

că serviciile desemnate pentru aceasta, nu prea știu cum să o facă. Cei de la Ministerul Apărării, dau din umeri sau oferă explicații de-a dreptul penibile … și dacă pe unii semeni nu-i mai sperie o bombă, o rachetă, o dronă, fiind obișnuiți cu dezastrele pe care le-au provocat singuri, pe noi, da, ne sperie și ne îngrozește, uneori, chiar ne și omoară. 

Nu-ți trebuie arsenale nucleare pentru a doborî un om. E de ajuns să-l distrugi psihic, să-l faci să nu mai aibă încredere și speranță într-o bătrânețe liniștită, într-o viață normală … în care să nu te temi să umbli pe stradă și nici să stai în casă. Până la urmă, nicăieri nu mai ești sigur de nimic.

                   Din păcate, sau din fericire, doar în Dumnezeu mai putem avea încredere!