Războiul de lângă noi

Ceasul Apocalipsei a rămas setat la 90 de secunde. Ce înseamnă în aritmetica neantului 90 de secunde nu îşi doreşte nimeni să afle „pe viu”. Dacă ruşii se vor impune în Ucraina – s-a susţinut sus şi tare – , nu se vor opri acolo. Pe de altă parte, „voci” dintre cele mai autorizate ne spun că nu e cazul să ne temem. Josep Borrel, Înaltul Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe: „Un ipotetic război al Rusiei nu este iminent, încetaţi cu exagerările”. Şi un copil ar fi în stare să socotească pe degete că Putin ar pierde cu brio. Şi totuşi ceasul ticăie: dacă vrei pace, pregăteşte-te de război. Există ţări şi popoare care de când se ştiu sunt doritoare de pace. Închipuiţi-vă, prin urmare, ce arsenal militar dospeşte acolo. În România, legea obligativităţii serviciului militar e suspendată. Logică inversă, sărută-ţi, copile, părinţii şi fraţii şi hai să mergem la război. Baza Aeriană 57 Mihail Kogălniceanu se edifică după un nou concept. Aici sunt aşteptaţi 10.000 de soldaţi americani, împreună cu familiile, şi vor fi aduse echipamente militare de ultimă generaţie în constituirea a ceea ce se cheamă un scut viabil împotriva oricui s-ar gândi să atace. E drept, şi un scut devenit ţintă. Practic, spun experţii, baza NATO de la Ramstein, Germania, se va recalibra în Dobrogea. Ne costă 2,5 miliarde de euro, dar nimic nu e prea mult pentru o pace suverană. Mai aflăm că Baza, cu toate capabilităţile, va deveni operaţională în 2040. Nu, n-am greşit, fix în 2040. Ca şi cum Ceasul Apocalipsei ar fi trecut la ora de iarnă şi ora 4 a devenit ora 3. Nimic nu va mai fi ca înainte, economia de război îşi cere drepturile, de la infrastructură (şosele, poduri, căi ferate, spitale) la asigurarea hranei a milioane de civili şi militari. „Nu ne mai putem baza pe alţii şi nu ne mai putem permite să depindem de caracterul imprevizibil al ciclurilor electorale din SUA şi din alte părţi” – ne pune în temă preşedintele Consiliului European, belgianul Charles Michel. Trimitere expresă la viitorul preşedinte de la Casa Albă în cazul că ar fi Donald Trump, în ideea retragerii sprijinului financiar şi militar pentru Ucraina. Ba chiar a trupelor americane staţionare în Europa, dar aici numai în vorbă. În fapt, Trump punea în vedere statelor aliate să nu se zgârcească la costuri. Pacea, aţipită din mai 1945, simte că se crapă de ziuă. Încă o privire de ansamblu. Problema number one a Statelor Unite, că ne place au ba, nu e Rusia (cu toată invazia din Ucraina), ci China, în pornirea de a-şi alipi Taiwanul şi de a zgândări nouă ordine mondială. România se bucură, slavă Domnului, de securitate din partea Alianţei Nord-Atlantice. Şi totuşi, Domnul e acolo sus, războiul lângă noi. Starea la zi a planetei e deosebit de confuză. Şi da, peste tot miroase a praf de puşcă.      

Sursa: indiscret.ro – vezi articolul
Fără categorie 89

Alte articole