Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare pentru Cartof și Sfeclă de Zahăr din Brașov, odinioară un reper al cercetării agricole românești, funcționează astăzi cu doar 33 de angajați, dintre care 10 cercetători, și o infrastructură în mare parte lăsată în paragină. Situația a fost documentată într-un reportaj al emisiunii „România, te iubesc!” de la Pro TV, difuzat în mai 2026.
Cartoful este, după pâine, al doilea cel mai consumat aliment în România, cu un consum mediu de aproape 100 de kilograme pe cap de locuitor pe an. Cu toate acestea, fermierii români apelează preponderent la sămânță din import, în condițiile în care institutul brașovean a reușit să vândă în ultimul an doar aproximativ 40 de tone de sămânță certificată — o cantitate suficientă pentru a însămânța circa 20 de hectare. Directoarea institutului, Manuela Hermeziu, explică că marii fermieri preferă sămânța de import, adesea oferită la prețuri de dumping.
Consecința directă este că România importă în prezent aproape 300.000 de tone de cartofi de consum pe an, înregistrând un deficit comercial de 100 de milioane de euro numai pe această cultură. Principalii furnizori sunt Germania, Franța și Olanda. Datele au fost confirmate de Emil Dumitru, secretar de stat în Ministerul Agriculturii, care a precizat că suprafața cultivată cu cartofi de sămânță declarată la APIA este de doar 800-850 de hectare la nivel național — o cifră pe care el însuși o califică drept nesemnificativă.
Institutul a pierdut masiv din terenurile agricole, ajungând de la 2.000 de hectare la aproximativ 800, ca urmare a expropierilor pentru construcția aeroportului, a centurii Brașovului, a unui centru de afaceri și a campusului Universității Transilvania. Pe terenurile rămase, infrastructura de irigații lipsește aproape complet, iar fără apă cultura de cartof este practic imposibilă. Fostele ferme de animale, inclusiv cele pentru cercetarea rasei Bălțata Românească, au fost și ele abandonate.
Institutul se află sub umbrela Autorității Naționale pentru Cercetare din cadrul Ministerului Educației și în coordonarea științifică a Academiei de Științe Agricole și Silvice. Andrei Alexandru, președintele Autorității Naționale pentru Cercetare, a recunoscut că nu există o linie de finanțare directă pentru astfel de instituții, acestea trebuind să participe la competiții de proiecte pentru a obține fonduri, iar Programul Nucleu — singurul mecanism de sprijin de bază — nu acoperă integral cheltuielile de funcționare.
Profesorul universitar Florin Stănică, președintele Academiei de Științe Agricole, a declarat că politicul a distrus institutele de cercetare, în special după desprinderea forțată de sub tutela academică în 2013, iar cercetătorii rămași lucrează practic fără salarii fixe, pe bază de proiecte.
Secretarul de stat Emil Dumitru a avertizat că singura șansă de redresare a cercetării agricole românești constă în parteneriate public-private între institute, universități de profil și fermieri privați care să poată multiplica soiurile certificate, corelate cu salarii decente pentru cercetători. Un soi nou de cartof necesită 12 ani de cercetare pentru a fi omologat — un interval imposibil de parcurs în condițiile actuale de subfinanțare cronică.
