Activitatea de predare-învățare-evaluare este realizată printr-un sistem de metode si procedee, folosindu-se o serie de mijloace tehnice de realizare, rezultatele fiind verificate prin strategii specifice.
Atât in mediul virtual, în cadrul unor lecții online precum lecția de limba și literatura română sau lecția de limba engleză cât și in mediul tradițional, se dorește o folosire cât mai diversificată a metodelor de lucru specifice.
Sensul etimologic al cuvântului ”metodă” provine din termenul grecesc ”meta” care înseamnă ”cale” și ”odos” care se traduce ”cale, drum”. Atunci când se scrie despre ”metodologie” se face referire la o însumare de principii, reguli si procedee ce pot fi folosite în cadrul unor discipline precum și o serie de forme de instruire specifice acestora. Din punct de vedere al didacticii, metoda reprezintă calea de descoperire a obiectivelor necesare în activitatea instructiv-educativă, cale ce este urmată de cadrele didactice pentru a facilita procesul de înțelegere al informațiilor furnizate.
Metoda didactică este selectată și folosită de către cadrul didactic în funcție de nivelul de pregătire al clasei , de necesitățile elevilor sau de stilurile de învățare ale acestora, fiind aplicată atât în cadrul activităților formale cât și a celor informale. Astfel aplicarea metodelor didactice în activitatea de predare-învățare poate genera o mai bună colaborare între elevi și o însușire temeinică a cunoștințelor.
Metodele didactice se împart în:
a. Metode tradiționale: expunerea didactică, conversația didactică, demonstrația, lucrul cu manualul, exercițiul.
b. Metode moderne: algoritmizarea, problematizarea, modelarea, instruirea programată, studiul de caz, metode de simulare (jocurile, învățarea pe simulator), învățarea prin descoperire.
Metodele tradiționale se caracterizează prin:
• pun accentul pe însușirea conținutului, vizând, în principal, latura informativă a educației,;
•sunt centrate pe activitatea de predare a profesorului, elevul fiind văzut ca un obiect al instruirii, așadar comunicarea este unidirecționala;
•sunt predominant comunicative;
•sunt orientate, în principal, spre produsul final, evaluarea fiind de fapt o reproducere a cunoștințelor;
•au un caracter formal și stimulează competiția;
•stimulează motivația extrinsecă pentru învățare;
•relația profesor-elev este autocratică, disciplina școlară fiind impusă.
Aceste metode generează pasivitatea in rândul elevilor.
La Polul Opus, metodele moderne se caracterizează prin:
•acordă prioritate dezvoltării personalității elevilor, vizând latura formativă a educației;
•sunt centrate pe activitatea de învățare a elevului, acesta devenind subiect al procesului educațional;
•sunt centrate pe acțiune, pe învăţarea prin descoperire;
•sunt orientate spre proces;
•sunt flexibile, încurajează învăţarea prin cooperare și capacitatea de autoevaluare la elevi, evaluarea fiind una formativă;
•stimulează motivația intrinsecă;
•relația profesor-elev este democratică, bazată pe respect și colaborare, iar disciplina derivă din modul de organizare a lecției.
Prin metodele moderne se încurajează participarea elevilor, inițiativa și creativitatea.
Cele mai bune metode didactice sunt cele participativ-active deoarece solicită implicarea copilului în descoperirea de noi cunoștințe însă se pot utiliza împreună cu cele tradiționale pentru o fixare mai bună a cunoștințelor. Elevii nu sunt doar un receptor al informației ci și un participant activ în cadrul lecției. Astfel, în procesul instructiv-educativ, încurajarea comportamentului participativ înseamnă pasul de la „a învăța” la a „învăța să fii și să devii”, adică pregătirea pentru a face față situațiilor prin dobândirea dorinței de angajare și acțiune. Principalul avantaj al metodelor activ-participative îl reprezintă implicarea elevilor în actul didactic și formarea capacității acestora de a emite opinii și aprecieri asupra fenomenelor studiate. În acest mod, elevilor le va fi dezvoltată gândirea critică.
Semnificația gândirii critice este dată de achiziția unor cunostințe noi și valoroase si de acceptarea ca ideile proprii să fie discutate si valorizate.Principalele metode de dezvoltare a gândirii critice sunt:
• metoda Ciorchinelui;
• metoda Mozaic;
• metoda Cubul;
• metoda Turul Galeriei;
• metoda 6/3/5;
• metoda Lotus;
• metoda Pălăriile gânditoare;
• metoda Frisco;
• metoda Schimbă perechea;
• metoda Explozia stelară;
• diagrama Venn;
• metoda Cauză-efect.
Odată cu apariția pandemiei, profesorii au fost nevoiți să se adapteze situației actuale, astfel fiind folosite cât mai des metode moderne si tehnici de lucru diversificate, pentru ca elevii sa își asimileze cunoștințele într-un mod plăcut și facil pentru ei. Se observă cum metodele moderne iau ușor dar sigur locul metodelor tradiționale, elevii fiind atrași și mult mai atenți în cadrul lecțiilor, aceștia participând cu interes atât individual cât și prin cooperare.
În cadrul meditațiilor din mediul online, profesorii folosesc atât în cadrul lecțiilor de limba și literatura română cât și în cadrul lecțiilor de limba engleză metode moderne precum jocurile online, metode ce ajută elevii în asimilarea cunoștințelor facilă și în pregătirea acestora în realizarea competențelor cheie din programa școlară.
Profesor Florentina Luiza Badea – meditații online limba română, limba engleză
BIBLIOGRAFIE
Cerghit, I., Metode de învăţământ, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997
Dumitru, I., Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă, Editura de Vest, Timişoara, 2001