În ultima lună v-am invitat să privim războiul din Iran din mai multe perspective, dar lipsește una, și poate cea mai importantă: ce câștigă și ce pierd Statele Unite din acest conflict.
Am lăsat intenționat această analiză spre final, pentru că, în cazul Statelor Unite, nu vorbim doar despre o reacție punctuală la un război, ci despre ceva mult mai amplu: o repoziționare strategică majoră. Una dintre întrebările la care am încercat să răspund este dacă intervenția și presiunea americană din regiune reprezintă un obiectiv în sine sau doar un mijloc într-un proiect mai larg prin care Donald Trump încearcă să redefinească locul Statelor Unite în lume.
Pentru că nu putem explica o asemenea schimbare în doar câteva minute, vă propun ca, în această săptămână, să discutăm despre războiul din Iran și despre noua poziționare de securitate a SUA.
În episodul de astăzi analizăm Strategia Națională de Securitate a SUA, publicată în decembrie 2025, pentru că acest document ne arată foarte clar cum încearcă administrația Trump să remodeleze arhitectura globală de securitate.
În emisiunea despre imperii vă spuneam că Donald Trump urmărește să decapiteze structuri și viziuni de securitate cimentate după Războiul Rece. Nu făceam această afirmație într-un mod alarmist sau exagerat, ci pentru că, încă din primele pagini, găsim această abordare a lui Donald Trump, care concluzionează că strategiile americane de după sfârșitul Războiului Rece au fost ”liste lungi de dorințe sau de stări finale ideale”, în care nu au fost definite clar obiectivele de securitate, ci au fost ”enunțate platitudini vagi și adesea eronate”.
Strategia spune că: „Președintele Trump și-a consolidat moștenirea ca Președintele Păcii.”
Dar ce înțelege el prin pace? Pacea, în liberalism, înseamnă structură, securitate colectivă, reguli. Pacea, în realism, înseamnă competiție pentru putere, război, echilibru de putere. Două logici diferite, aceeași pace.
1. Statul rămâne actorul central al sistemului internațional
”The world’s fundamental political unit is and will remain the nation-state.”
Primul element care apropie strategia lui Trump de teoria realistă este readucerea statului în centrul politicii internaționale. Documentul respinge implicit ideea unei ordini globale conduse de instituții transnaționale și reafirmă că unitatea fundamentală a politicii mondiale rămâne statul-națiune. În această logică, suveranitatea nu este un obstacol, ci baza ordinii internaționale.
2. Interesul național redefinește politica externă
Și atunci trebuie să urmărim cum definesc SUA interesul național. Strategia critică Pax Americana și modul în care Statele Unite s-au implicat în politica internațională, spunând că dominația americană permanentă asupra lumii nu era în interesul suprem al țării, iar afacerile altor state privesc SUA doar în măsura în care acțiunile lor amenință în mod direct interesele americane.
Ce trebuie să înțelegem din acest lucru? Că sistemul de politică externă american este total contestat de Donald Trump. Deci, ceea ce va urma este o revizuire profundă a acestuia, iar intervențiile la nivel internațional se vor face strict în conexiune cu interesele SUA la nivel global, nu cu interesele altor state.
Și aici majoritatea analiștilor au citit greșit strategia. În momentul în care au văzut un ”corolar al Doctrinei Monroe” și tensiunile din Venezuela, o bună parte a analiștilor, la nivel național și internațional, s-au oprit acolo și au văzut America Latină ca locul de joacă al politicii externe americane, fără să înțeleagă abordarea din strategie.
Haideți să fim clari: în momentul în care ai o viziune realistă asupra relațiilor internaționale, modul în care un stat își definește interesul național va determina și felul în care va arăta politica sa la nivel internațional. Iar când acest lucru vine ca o schimbare substanțială de paradigmă în relațiile internaționale, cum este cazul lui Donald Trump, care are o viziune total diferită de cea a lui Biden, cu atât mai mari vor fi diferențele de logică în abordarea strategiei de securitate.
Analizând strategia, putem individualiza două orientări strategice, patru axe geopolitice și patru priorități transversale, pe care le vom aprofunda în emisiunea următoare.
3. Supraviețuirea statului este obiectivul principal
Al treilea punct este poate cel mai clar încadrabil în realism: obiectivul suprem al strategiei este supraviețuirea și securitatea statului. Nu exportul democrației, nu transformarea lumii, nu construcția unei ordini globale ideale, ci protejarea propriei existențe ca republică suverană.
4. Lumea este tratată ca un spațiu de competiție, neîncredere și echilibru de putere
Documentul nu folosește explicit termenul de „anarhie”, dar tratează clar lumea ca pe un spațiu al competiției dintre state, al conflictului de interese și al nevoii permanente de a împiedica apariția unei puteri dominante. Cu alte cuvinte, nu avem o viziune armonioasă asupra ordinii internaționale, ci una bazată pe echilibru de putere, precauție și descurajare. Aceasta este una dintre cele mai clare apropieri de realism: statele nu operează într-un spațiu al încrederii, ci într-un mediu în care puterea celuilalt poate deveni o amenințare pentru propria securitate.
5. Puterea este elementul central al strategiei
Al cincilea punct este accentul pus pe putere. În logica realistă, securitatea nu poate fi separată de resursele reale ale statului: frontiere, economie, industrie, energie, tehnologie, forță militară și descurajare nucleară. Exact această idee apare în strategia lui Trump. Puterea este prezentată într-un sens extins: nu doar militar, ci și economic, industrial, tehnologic și infrastructură. De fapt, documentul spune clar că politica externă eficientă are nevoie de o bază internă solidă, iar securitatea SUA depinde de capacitatea lor de a rămâne cea mai puternică economie, cea mai capabilă armată și cel mai avansat stat tehnologic.
Prin urmare, dacă citim această strategie prin lentila teoriei realiste, observăm o schimbare majoră de paradigmă. Statul revine în centru, interesul național devine criteriul fundamental al acțiunii externe, supraviețuirea și securitatea sunt priorități absolute, ordinea internațională este înțeleasă ca un spațiu al competiției dintre puteri, iar puterea devine din nou instrumentul decisiv al politicii.
Cu alte cuvinte, administrația Trump nu propune doar o ajustare de ton, ci o repoziționare strategică profundă a Statelor Unite.
În episodul următor vom analiza cum se traduce această logică în plan geopolitic: care sunt axele strategice ale SUA și care sunt prioritățile transversale care susțin această nouă viziune.
Conf. univ. dr. habil. Mihaela NATEA
Post-ul ”Geopolitica în 180 de secunde”, cu Mihaela Natea. ”Două logici diferite, aceeași pace – SUA sub Trump” apare prima dată în Stiri din Mures, Stiri Targu mures – Liderul presei muresene.
