De la trimisul special Tudor Vornicu. Supratitlu: ”La San Sebastian, într-un cadru de feerică primăvară spaniolă” și titlul: ”Realitatea crudă a alungat visele tinereții”. Început reportericesc de să-ți iei lumea în cap: ”Muntele Urartu se prăbușise peste noi”. Juniorii României, o generație extrem de talentată, ca și tineretul de azi, pierduseră cu 2-0 în fața Franței. S-au vărsat lacrimi ca la un deces real. După o viață de om, la Bologna, un alt munte Urartu se prăbușește peste noi: cele aproape 40 de grade la semifinala de pe Renato Dall’Ara dintre România U21 și Germania U21. O primă repriză ireală, România U21 conducea cu 2-1 și ratase 3-1. Faza din care s-a născut golul al doilea, pe traseul Ianis (pasă lungă) – Ivan (centrare) – Pușcaș (cap), rămâne una dintre cele mai frumoase din istoria competiției. Orice european ți-ar fi spus că primii care se vor năclăi de căldură vor fi tinereii lui Kuntz. După ce că și-au permis să trateze cu flit lipărul, arătând o rezistență fizică de invidiat, întâmplarea le-a scos în cale o zi suplimentară de odihnă. De partea noastră, programarea inconvenabilă a partidei la ora 19 (de parcă ne-am fi născut în Groenlanda) și, una peste alta, o a doua repriză la pământ, când am căzut ca spicele. A fost 3-0 pe repriză pentru germani și putea fi pe puțin 5-0. Bărbătușii care bătuseră Croația și Anglia (cu Hagi și Coman în zi de șut), care fredonau că ne vor duce la Udine, s-au trezit dintr-odată cu corzile rupte. Multă lume s-a smiorcăit pe teren și în tribune, fotbalul e dur câteodată, părinții celor plecați să se chivernisească le scoseseră la înaintare fotografiile, în disperare și suspin. ”Generația San Sebastian” (1957), ”Generația Luceafărul” (1978-1985), ”Generația de la Antipozi” (1981) s-au risipit cu o lejeritate condamnabilă, prea puțini jucători de marcă impunându-se la echipe din afară, neputând ține ritmul. În Italia și San Marino, s-a reînnodat lanțul C.E. după 21 de ani, iar al J.O. după 56 de ani. Așa se și explică de ce, episodic, simțim nevoia de a refula, de a ne lua la trântă cu absenteismul nostru proverbial, iar în caz de eșec de a căuta vina în altă parte. Nu degeaba ne întrebăm ca la câștigurile loto: ”Avem o generație, ce facem cu ea?” Putem întocmi pe genunchi o listă cu o sută de mari speranțe ale fotbalului românesc încremenite în timp. Componenții ”Generației Cesena”, șlefuită de Hagi, de Hagi, de Hagi, de Isăilă, de Mirel Rădoi, au arătat că ”se poate”, așa, ca generic. Se poate ce? De-acum, ei fac parte din primele patru forțe U21, vor prinde contracte substanțiale, se vor transfera la echipe de top. De-aici începe Golgota. Trebuie să confirme și mai abitir în noile condiții date, trebuie promovați la naționala mare, alți jucători vin din spate. Și alte interese. Iar ochiul dracului e banul.
Generația Cesena
Sursa: indiscret.ro – vezi articolul