Din ce în ce mai pregnant mă regăsesc în definiția din titlu. Faptul că mă încadrez într-un curent sau altul este doar aparent. Pulsul zilei are rădăcini adânci în formarea ideologică pe parcursul celor aproape 60 de ani de informare. Aveam vreo 11 ani când am devorat primul roman (Cei trei mușchetari, vol. II) și de atunci am pătruns implicat cam tot ce mi-a căzut în mână, indiferent dacă era din sfera științifică, a religiilor, a politicii… sau a ceea ce am îndrăgit mai mult, adică a logicii, a sportului sau a artei.
Plaja de informare fiind atât de largă nu-mi permiteam să pătrund în intimitățile fiecărui domeniu, alegând moderat între a știi mult din puține domenii și câte puțin din multe sfere. Am cochetat cu lumea exactă a matematicii, cu plăcerile voluptoase ale artei din aproape toate domeniile (literatură, poezie, pictură, muzică…), cu ascuțimea și (im)perfecțiunea logicii sau cu frenezia din interiorul și exteriorul fenomenului sportiv.
Am îmbinat tainele istoriei și ale geografiei prin experiențe proprii pe latitudini și longitudini diferite din emisfera nordică, dar mai ales în jurul paralelei 45 și a meridianului 25. Am ales să respect biserica nu preoțimea, mai exact din tagma acestora diferențiam caracterul fiecăruia în parte. Pentru toate acestea un merit important a avut rebusul. În perioada de acumulare (până în 40 de ani), rebusul în general și cuvintele încrucișate în special mi-au fost sursă de inspirație, dezvoltându-mi pe nesimțite tipologia de scormonitor.
În privința rebusului țin să menționez că astăzi, atât careurile de cuvinte încrucișate cu temă cât și cele de definiție, sunt mult scăzute valoric, alunecând chiar în desuetudine prin jocuri de genul integramelor. Mai precis spus prin rebus căpătai un grad de cultură (la careurile cu temă) și flexibilitate logică (la careurile de definiții) pe când integramele sunt doar un mod de a petrece neangajat timpul. Peste toate se mai adaugă și o stăpânire corectă a limbii române, o limbă a cărei frumusețe ne-a fost etalată de la Văcărescu încoace de Eminescu, Sadoveanu, Slavici, Goga, Preda și mulți alții.
După cum vedeți n-am descris alegerile mele politice pentru că nu converg cu nici o doctrină, fie ea de aici sau de aiurea. Îmi displace verbul „a înrola” în orice tip de armată, chiar dacă încă mai consider instrucția militară și armata în general un rău necesar.
Opriți războaiele!
