Din plicul lui Maradona, în era lui Messi și Yamal

MONDIALU DIN FAȚA TELEVIZORULUI
Din plicul lui Maradona, în era lui Messi și Yamal

Mexicul e pentru a 3-a oară gazdă a unui Mondial… Cel din 1970 e cam departe și pentru autorul acestei rubrici… unul care atunci avea minus 2 ani. 

Despre acea ediție am putut doar să citesc în cartea maestrului Ioan Chirilă. Nu o să mă mai întreb de ce n-a mers Dobrin acolo pentru că vom afla adevărul, probabil, doar când vom ști cu siguranță cine l-a împușcat pe JFK… Acum venim ceva mai aproape la Mexico ‘86… Un Mondial la care România n-a mai ajuns pentru că în meciul decisiv, acasă cu Irlanda de Nord, a pierdut cu 0-1. Cu tânărul pe atunci Hagi, pe teren, și Mircea Lucescu pe bancă… Un meci pe care nu l-am văzut pentru că aveam ore la Școala Generală nr. 1… Un coleg, nu-i dau numele, da’ se știe el, a adus un radio în clasă… Și, la ora de română tovarășa profesoară ne-a lăsat să ascultăm transmisia… S-a ratat mult și până la urmă s-a terminat prost… Nici noi și nici tovarășa profesoară n-am mai avut chef de lectură… Au mers din grupa noastră Anglia și Irlanda de Nord. Ironia sorții: în vara lui ‘86 nu eram la Mondiale, dar Steaua a luat Cupa Campionilor… Iar Scifo, Detari sau cinci jucători ai Barcelonei, bătuți de Steaua în drumul spre trofeu erau în Mexic.
Pentru că, sâmbătă,  într-un scurt interviu despre Cupe Mondiale, prietenul meu Florin Fabian a adus aminte de fotbalul romantic de atunci, dar și de stickerele Paninni ce mai aduc aminte peste 40 de ani de eroii copilăriei noastre, voi încerca să scot din arhivă câteva imagini de atunci.
    În 1986, un copil deschidea un plic Panini, cumpărat cu greu de la piața neagră… din Piața Someș, cu 5 lei , moneda aceea de aluminiu, și spera să găsească un chip. Nu un cod, nu o variantă rară, nu o ediție limitată. Un chip. Pe Maradona… Pe Scifo, ori Detari…Platini sau Lineker.
    Maradona în albastru-alb. Platini cu Franța. Matthäus tânăr, cu privirea unui fotbalist care urma să cucerească lumea și peste 4 ani să câștige Mondialul. Belanov, cu tricoul Uniunii Sovietice. Da’ își mai aduce aminte cineva de Belanov? Și de meciul superb făcut atunci de URSS cu Belgia…
    Patruzeci de ani mai târziu, plicul e același gest, dar fotbalul s-a schimbat.
    În albumul Mondialului 2026 apar nume care au crescut deja în legendă. Iar copii de acum îi caută pe  Messi, ultimul mare simbol al generației vechi, Cristiano Ronaldo, ultimul supraviețuitor al unei epoci, și noua față a fotbalului, Lamine Yamal. Lista vedetelor căutate include nume precum Messi, Ronaldo, Mbappé și Yamal.
    Un amănunt că tot ne-a plăcut Coreea de Sud în meciul cu Cehia… În 1986, Marocul și Coreea de Sud erau pentru mulți copii echipe descoperite prin album. Uneori Panini punea doi jucători pe același sticker, pentru că lumea fotbalului era mai mică și mai puțin uniformă.
    Astăzi, Marocul nu mai e surpriza exotică de atunci. A devenit semifinalistă de Mondial în era modernă. Coreea de Sud nu mai e doar echipa asiatică pe care o căutai în album, are propria istorie, propriile vedete ce joacă la echipe de top din Europa… PSG, Bayern… Dar întrebarea rămâne aceeași: Cine este Maradona lui 2026? Cine este stickerul pe care un copil îl va păstra 40 de ani într-un sertar? Sau pe frigider… Poate Messi pentru ultima dată. Poate Yamal pentru prima dată.
Le-aș zice copiilor de azi care au totul, la un click distanță…să se bucure de Mondial, de stickerele Paninni, să umple frigiderele cu fețe de jucători… Inclusiv de la Curacao ori Capu Verde. Cu acest bosniac, Lukic plecat de la U Cluj Napoca la Mondial… 
Peste 40 de ani vor avea ce povesti și ei mai departe și vor spune, la fel ca noi acum despre Mexico 86, că Mondialul din 2026 a fost primul care i-a ținut o lună în fața televizorului. Vor fi cele mai frumoase amintiri. Pentru că Mondialul se colecționează și în albume.     Dar mai bine se colecționează în memorie…
Florin Cristian Mureșan

PS. Despre meciurile de sâmbătă ce să zici… Elveția și-a tras singură un glonț în picior cu Qatar după un meci ce a semănat cu acel 2-2 scos de România tot cu ei… cu aroganța antrenorului elvețian de a crede că meciul e încheiat la 2-0 de prin minutul 70… 
    Apoi Australia… cu o posesie de doar 27% a bătut Turcia. După modelul românesc… au ars ogoarele și-au otrăvit fântânile și au lovit cu cangurii din dotare ca la Rovine. 
    Cât despre Scoția… ei sunt minunați la imn și-n baruri… la fotbalul lor nu prea te poți uita…Parcă-l joacă-n ciudă… În ciuda englezilor care l-au inventat. 
    De Maroc ce să zici…am scris și-n text… Pot repeta povestea de acum 4 ani. Să mă ierte brazilienii dar cu Ancelotti pe bancă și-au pierdut fantezia de pe Copacabana… 
    Și ultima cea mai mare surpriză a Mondialului a venit duminică la ora 9. De la Cotroceni…Unde președintele Dan  a venit cu vestea beton. De ziua lui Sfântu Anton. Veștea premier… Le-a băgat cârtița-n vestiar celor din echipa Bolojan… Hai c-a început bine Mondialu’ ăsta… n-ai timp să te plictisești nici ziua dar nici noaptea… 
    Să curgă cafeaua!