Creștinii ortodocși prăznuiesc, duminică, 31 mai 2026, Pogorârea Sfântului Duh, una dintre cele mai importante sărbători ale calendarului bisericesc. Cunoscută în popor sub numele de Rusalii, Duminica Mare sau Cincizecimea, sărbătoarea este rânduită la cincizeci de zile după Învierea Domnului, Sfintele Paști. În calendarul ortodox, Rusaliile sunt celebrate în Duminica a opta după Paști, iar în 2026, Sâmbăta Morților – Moșii de Vară a fost pe 30 mai, cu o zi înaintea praznicului.
Sărbătoarea Rusaliilor este una dintre cele mai vechi sărbători creștine, alături de Paști, fiind prăznuită încă din vremea Sfinților Apostoli. În tradiția Bisericii, această zi amintește de momentul în care Duhul Sfânt S-a pogorât peste Apostoli, dându-le puterea de a propovădui Evanghelia în lume.
În Vechiul Testament, Cincizecimea amintea de primirea Legii pe Muntele Sinai, de suferințele evreilor în pustiu și de încercările prin care aceștia au trecut până să ajungă în pământul făgăduinței. În Noul Testament, însă, sărbătoarea capătă o semnificație nouă: venirea Duhului Sfânt peste ucenicii Mântuitorului și începutul misiunii lor de răspândire a credinței creștine.
Potrivit mărturiilor apostolice, Duhul Sfânt S-a pogorât peste Apostoli în chipul unor limbi ca de foc, umplându-i de darurile Sale. Apostolii au primit atunci puterea de a vorbi în limbi străine, necunoscute lor până în acel moment. Spre uimirea oamenilor aflați la Ierusalim, cei doisprezece au început să vestească învățătura Mântuitorului în diferite limbi, deși erau cunoscuți ca oameni simpli, fără preocupări pentru învățarea limbilor străine.
După acest moment, Apostolii au plecat în lume, propovăduind credința creștină, săvârșind minuni și întorcându-i pe oameni de la închinarea la idoli. Misiunea lor a ajuns de la oamenii simpli până la împărați, iar mesajul creștin s-a răspândit treptat în tot mai multe comunități.
Rusaliile sunt considerate, totodată, sărbătoarea întemeierii Bisericii creștine. Tradiția amintește că, în aceeași zi, în urma cuvântării Sfântului Apostol Petru, aproximativ 3.000 de oameni s-au convertit la creștinism, alcătuind cea dintâi comunitate creștină din Ierusalim, nucleul Bisericii de mai târziu.
De Rusalii, în biserici se aduc ramuri de tei sau de nuc, care sunt binecuvântate și apoi împărțite credincioșilor. Acestea simbolizează limbile de foc coborâte peste Apostoli și lucrarea Duhului Sfânt. Potrivit tradiției, ramurile binecuvântate sunt duse acasă și așezate la icoane, la porți sau la intrarea în locuințe, ca semn al binecuvântării lui Dumnezeu.
La finalul Sfintei Liturghii din Duminica Rusaliilor se săvârșește și o slujbă specială, cunoscută drept Vecernia plecării genunchilor. Este un moment liturgic aparte, pentru că, după perioada pascală în care credincioșii nu îngenunchează, aceștia își pleacă din nou genunchii în rugăciune și smerenie.
În ajunul Rusaliilor, sâmbătă dimineață, se face pomenirea morților. În popor, această zi este cunoscută sub denumirile de „Moșii de Vară”, „Moșii de Rusalii” sau „Moșii cei Mari”. După slujba Parastasului, credincioșii împart milostenie pentru iertarea sufletelor celor adormiți în Domnul. În multe zone, se duc la biserică pachete cu alimente, colivă, colaci, lumânări și alte daruri, care sunt împărțite în memoria celor trecuți la cele veșnice.
În credința populară, Rusaliile sunt asociate și cu lumea nevăzută. Se spune că spiritele morților, după ce ar fi părăsit mormintele la Joimari și ar fi petrecut Paștile alături de cei vii, refuză să se mai întoarcă în locurile lor de sub pământ și încep să le facă rele oamenilor. De aici provin numeroase tradiții și superstiții păstrate mai ales în mediul rural, legate de protejarea gospodăriei, respectarea zilelor de sărbătoare și pomenirea celor adormiți.
Dincolo de obiceiurile populare, Rusaliile rămân, în înțelesul lor creștin, sărbătoarea coborârii Duhului Sfânt peste lume, a luminării Apostolilor și a începutului lucrării misionare a Bisericii. Pentru credincioși, Duminica Mare este un praznic al bucuriei, al comuniunii și al reînnoirii sufletești.
Sursa: Ziar Harghita.
