Faptul că Bucureștiul a găzduit, pe 13 mai 2026, Summitul B9 nu este doar o reușită de protocol și nici un simplu episod de prestigiu diplomatic. Din contră, este unul dintre acele momente în care România vede, foarte clar, ce înseamnă să contezi strategic. Când România devine locul în care se discută consolidarea apărării de la Marea Neagră până în zona baltică și nordică, asta înseamnă că interesele noastre de securitate nu mai sunt doar menționate, ci sunt așezate în centrul dezbaterii. Declarația comună adoptată la București vorbește explicit despre „continuumul strategic” de la Marea Neagră la Marea Baltică și până în regiunile nordice și arctice, iar NATO a transmis că reuniunea demonstrează „unitatea și hotărârea” aliaților de a se apăra împotriva oricărei amenințări, din orice direcție. Pentru o țară aflată pe frontiera estică a Alianței, acest tip de ancorare strategică înseamnă mai multă vizibilitate, mai multă relevanță și, în cele din urmă, mai multă siguranță.
Aici trebuie spus fără ocolișuri un lucru pe care politica românească îl înțelege prea rar – implicarea activă în întărirea Flancului Estic al NATO nu este un moft de politică externă, ci o formă de protecție concretă pentru cetățenii acestei țări. Când România stă în cercul statelor care cer creșterea capacităților de apărare, întărirea prezenței aliate și susținerea Ucrainei în fața agresiunii ruse, ea nu face un serviciu altora, ci își apără propriul interes național. Iar astfel de momente ar trebui să depășească tensiunile interne și competiția politică de zi cu zi. Într-o democrație, partidele au dreptul și chiar obligația să se lupte între ele pe taxe, pensii, reforme, justiție sau administrație. Dar când este vorba despre securitatea țării, despre locul României în NATO și despre întărirea Flancului Estic, vocea statului român trebuie să fie una singură. Nu pentru a mima unanimitatea, ci pentru că adversarii noștri strategici speculează exact fisurile, ezitările și mesajele contradictorii. Iar când Bucureștiul găzduiește o reuniune care adună de la Marea Neagră până la zona arctică statele cele mai expuse în fața Rusiei, ultimul lucru de care avem nevoie este să transformăm un avantaj strategic într-un nou prilej de gâlceavă internă.
Sigur că un summit nu rezolvă totul. Nu mută singur baze militare, nu schimbă singur echilibrele de putere și nu vindecă singur reflexele noastre politice mărunte. Dar creează ceva esențial: confirmă că România este în locul potrivit, la masa potrivită, în discuția care contează. Iar pentru români, într-o regiune amenințată de război și instabilitate, asta nu este o satisfacție de orgoliu. Este un avantaj concret.
Pentru o zi, Bucureștiul a fost centrul de greutate al Flancului Estic. Ar fi o greșeală să tratăm asta ca pe o simplă fotografie de familie diplomatică. În realitate, este imaginea a ceea ce România trebuie să fie și de acum înainte: un stat serios, credibil și activ într-o alianță de care depind, în mod direct, siguranța și viitorul său.
Alin Stoica – deputat al Ligii Albanezilor din România
The post Când securitatea țării este în joc, România trebuie să vorbească pe o singură voce appeared first on Indiscret in Oltenia.
