Ziua când Nicolae Ceaușescu a înghețat de frică! Ce i-au strigat minerii greviști, pe care a venit personal să-i calmeze

”Domnia” lui Nicolae Ceaușescu peste România n-a fost întotdeauna un drum lin și lipsit de probleme. Au existat câteva puncte cu adevărat critice în cei aproape 25 de ani în care ”omagiatul” a condus țara, iar unul dintre cele mai semnificative de acest fel a fost greva minerilor din 1977.

Cum s-a ajuns la izbucnirea grevei minerilor din 1977

Greva minerilor din 1977 a fost, în fapt, picătura care a umplut paharul după o perioadă îndelungată de dificultăți economice și nu numai. Criza energetică mondială, începută în anii ’73 – ’74, încă își făcea simțită prezența. Mai mult, România fusese zguduită de cutremurul major din data de 4 martie 1977. Asta a pus și mai multă presiune pe economia țării. În plus, existau și factorii specifici activității de minerit. Condițiile de lucru sunt deosebit de grele și de periculoase, iar remunerația ortacilor nu era pe măsura efortului depus.

Activitatea din mine era, de asemenea, un punct sensibil. Accidentele se întâmplau des, iar victimele erau nenumărate. În 1972, la mina Uricani a avut loc explozie în urma căreia au murit 43 de oameni. În ciuda tuturor dificultăților, Ceaușescu n-a catadicsit să facă vreo concesie sectorului minier. Lucrătorii erau nevoiți să îndeplinească infamul ”plan”. În lipsa atingerii cotelor, mulți s-au trezit cu rețineri din salariile și așa mici. În 1972, un miner căruia îi fuseseră opriți bani se plângea că a ajuns să câștige cât o coafeză.

Presiunile asupra sectorului minier au continuat și în săptămânile dinaintea grevei. Minerii s-au trezit că programul de lucru creștea la 8 ore, de la 6, dar și că vârsta de pensionare înainte la 52 de ani, de la 50.

Ce decizie a luat Nicolae Ceaușescu, aflat în concediu la început de august

Situația din Valea Jiului s-a precipitat într-atât încât în ziua de luni, 1 august, a început greva minerilor. ”Mineriada” lui Ceaușescu a durat trei zile, timp în care însuși ”fiul poporului” s-a văzut nevoit să se deplaseze la fața locului. Minerii au încercat să se organizeze și să formeze o delegație care să se deplaseze la București. Au fost însă împiedicați. 13 ani mai târziu, ortacii ajungeau și în Capitală. În Valea Jiului, însă, s-a dus rapid vestea grevei. La manifestații au participat nu doar ortacii, dar și familiile acestora și alți simpatizanți. Estimările numărului de greviști variază. Cifrele merg de la un minimum de 10.000, la 40.000 și chiar la un maximum de 90.000.

Nicolae Ceaușescu se afla în vacanță în momentul grevei. Prezent pe litoral, avea totuși o întâlnire la Neptun cu secretarul general al Partidului Comunist din Spania, Santiago Carillo. Ceaușescu nu a fost înștiințat în primă fază de situația din Valea Jiului. În schimb, câțiva lideri comuniști, între care Ilie Verdeț și Gheorghe Pană, s-au deplasat la fața locului. Gruparea a sperat că va putea dezamorsa situația. Minerii, însă, n-au avut nicio intenție de a discuta cu aceștia. În privința deplasării acestora în epicentrul grevei, relatările sunt diferite și contradictorii.

Relatări contradictorii cu privire la sechestrarea liderilor de partid

Gheorghe Maniliuc, unul dintre liderii greviști (care a preluat frâiele operațiunii alături de Constantin Dobre), i-ar fi amenințat cu moartea pe Pană și pe Verdeț. Pe cel din urmă chiar l-ar fi izbit de un perete. Ilie Verdeț, însă, a contrazis aceste afirmații. El a susținut că nu a fost bruscat sau agresat și că el și Pană nu au fost sechestrați de către ortaci.

Pentru că minerii insistau ca secretarul general al PCR să-și facă apariția la fața locului, Nicolae Ceaușescu a fost informat despre situație și a decis imediat să meargă în Valea Jiului. A mers întâi la Craiova, de acolo la Târgu Jiu și mai departe la Deva. A ajuns într-un final la mina Lupeni, unde situația din curte a devenit extrem de tensionată. Asta și deoarece oficial, se afla într-o ”vizită de lucru”. Prelungirea ei și întârzierea apariției sale n-au făcut decât să încingă spiritele.

Ce lozinci au strigat greviștii, chiar de față cu Ceaușescu

Pentru prima dată la scară largă, Nicolae Ceaușescu era huiduit de către oamenii de rând, fără opreliști. Vociferările au început încă de la primele cuvinte ale secretarului general, care a găsit de cuviință să-i dojenească pe ortaci, spunând că ”nu e frumos așa ceva, e o pată destul de rușinoasă pentru un stat socialist.” Huiduielile s-au accentuat după ce liderul statului a apărat atât legea pensiilor, cât și nou-impusul program de 8 ore de muncă pe zi.

Printre altele, s-ar fi scandat ”Jos burghezia proletară”, ”Lupeni ’29” (o trimitere către greva minerilor din anul respectiv, cel mai de amploare fenomen de acest fel până la cel în fața căruia se găsea pus Nicolae Ceaușescu), dar și ”Jos Ceaușescu!”

Secretarul general s-a arătat în fața ortacilor hotărât să nu le accepte o parte din concesii. Era vorba în special de programul de lucru și de vârsta de pensionare, pe care le apărase în fața lor. Soarta a avut însă alte planuri, iar lucrurile au urmat un alt curs. Astfel, dacă la ora 12 Ceaușescu era ferm pe poziții, în trei ore situația arăta altfel. La ora 15 pleca din curtea minei Lupeni acceptând toate cele 26 de puncte expuse de mineri.

Ceaușescu, la un pas să devină ”miner de onoare”

La un moment dat, un gard al unui depozit de lemne, pe care se urcaseră mai mulți ortaci, s-a prăbușit cu un zgomot asurzitor. Această intervenție a ”destinului” l-a pus la punct pe Ceaușescu, ce venise la fața locului fără niciun plan. El improvizase pe loc tot ceea ce a declarat și a hotărât. Spiritele s-au calmat, iar lozinca triumfătoare a devenit ”Ceaușescu și minerii”. Ba chiar unul dintre ortacii din mulțime, posibil un securist infiltrat, a propus ca secretarului general să-i fie acordat titlul de ”miner de onoare.” Ideea n-a prins.

La final, după cum remarca Teodor Rusu, secretar cu propaganda în cadrul Comitetului Municipal de Partid, Nicolae Ceaușescu ”era stors ca o lămâie.”

Nicolae Ceaușescu a dat dispoziție împotriva represiunii ulterioare, însă ea a avut loc oricum

Cu toate că acesta a dat dispoziție să nu se ia măsuri împotriva celor ce au protestat, Securitatea și-a văzut de treabă. Desigur, nu în primele zile după incident. Totuși, securiștii infiltrați la momentul respectiv și ulterior în mine s-au asigurat de două lucruri. O dată de liniștea din Valea Jiului și a doua oară că cei responsabili vor fi trași, într-o formă sau alta, la răspundere.

După ce a trecut Ziua Minerului, sărbătorită la 6 august, a început și hăituirea liderilor și a altor mineri identificați de către Securitate. 150 de dosare penale au fost întocmite pentru infracțiuni de drept comun, iar 50 de protestatari au ajuns internați la psihiatrie. Alți 300 de mineri au primit domiciliu forțat în afara Văii Jiului. În jur de 2-4.000 de ortaci au fost concediați după grevă.

Sursa: Fanatik.ro – vezi articolul

Alte articole