“Trilogia transilvană”, de Miklos Banffy, nominalizată la Premiul Cartea Anului

Volumul “Trilogia transilvană”, semnat de Miklos Banffy, considerat astăzi una dintre operele de referinţă ale secolului XX, apărut în 2019 la Editura Institutului Cultural Român, a fost nominalizat la Premiul Cartea Anului, ediţia a XVIII-a, un proiect al Uniunii Scriitorilor din România.

Romanul a apărut, în ultimele două decenii, în engleză, franceză, spaniolă, germană, italiană şi olandeză, bucurându-se de o receptare entuziastă.

Miklos Banffy, conte de Losoncz (30 decembrie 1873, Cluj – 5 iunie 1950, Budapesta), scriitor, om politic şi grafician maghiar, a fost descendentul unei vechi familii de aristocraţi din Ardeal. După studii de drept la universităţile de la Cluj şi Budapesta şi un doctorat în drept şi ştiinţe administrative, este ales, în 1901, deputat în Parlamentul maghiar. Între 1912 şi 1918 a condus Teatrul Naţional şi Opera de Stat de la Budapesta, acordându-i, în această calitate, o susţinere importantă compozitorului Bela Bartok.

Între aprilie 1921 şi decembrie 1922 a fost ministru de Externe al Ungariei. În 1926 s-a stabilit la Cluj, primind cetăţenia română. Îşi continuă activitatea pe tărâm cultural ca redactor-şef al revistei Erdelyi Helikon. În 1943 poartă discuţii secrete, la Bucureşti, cu Iuliu Maniu, în vederea unei ieşiri concomitente din război a Ungariei şi României, iar în 1944 pledează pentru ruperea de către Ungaria a alianţei cu Germania. În septembrie 1944 îl convinge pe Miklos Horthy să accepte evacuarea fără luptă a forţelor armate din Cluj, salvând astfel oraşul de la distrugere. Castelul de la Bonţida al familiei Banffy, cel mai mare complex de edificii în stil baroc din Transilvania, descris drept Versailles-ul ardelean, este jefuit şi incendiat de trupele germane în retragere.

Expropriat în 1945 şi exclus din viaţa literară în 1946, a părăsit, în 1949, Clujul şi s-a alăturat familiei stabilite deja la Budapesta, unde se va stinge în anul următor. Conform propriei dorinţe, rămăşiţele sale pământeşti au fost aduse în 1976 în cimitirul central Hazsongard din Cluj. Alături de Trilogia transilvană, publicată între 1934 şi 1940, opera sa mai cuprinde piese de teatru, între care Legenda soarelui(1906) şi Marele senior(1913), nuvele, precum şi lucrări de grafică.

“La nivelul celor mai bune lucrări de ficţiune pe care le-am citit, precum Anna Kareninaşi Război şi pace contopite într-o singură operă. Dragoste, sex, oraş, provincie, bani, putere, frumuseţe şi patosul unei societăţi care nu-şi poate preveni propria distrugere”, scrie Charles Moore, în faimosul ziar Daily Telegraph

“(…) Naraţiunea este o înşiruire fastuoasă de baluri, serbări de binefacere, dueluri, mari vânători cu câini şi hăitaşi, mese grandioase, sărbătoriri, curse de cai, dineuri cu zi fixă, dansuri şi jocuri de noroc la cazinou şi aşa mai departe, prin care bogatul şi cultivatul conte de la Bonţida descrie nobilimea maghiară, şi, mai larg, aristocraţia cosmopolit imperială, ocupată cu îndatoririle ei de castă care i etalează rangul, bogăţia, puterea. (…) Dar, în fond, romanul descrie momentul, surprins în numeroase opere ale literaturii universale, când o clasă socială trece de la etapa etică, a muncii şi datoriei, la faza ei estetică, frivolă, voluptoasă, vinovată şi totodată încărcată de artisticitate; şi, complementar, apariţia unei noi ordini, moderne, nu lipsită de vulgaritate (…). În general, e uimitor ce tare seamănă lumea politică descrisă de Banffy cu aceea descrisă de Caragiale. (…) Citind Trilogia lui Miklos Banffy, în superba traducere pe care i-a făcut-o Marius Tabacu, m-am întîlnit nu numai cu Transilvania din trecut, ci şi cu una atemporală, pe care o cunosc prea bine şi care mă face întotdeauna să surâd: una în care se mănâncă slănină şi se bea palincă, de pildă Pământul din Jucul meu, pe vremea Imperiului Austro Ungar loc celebru de vânătoare cu hăitaşi şi de concursuri hipice, văd că l-a străbătut, cu calul, şi vecinul meu de la Bonţida/Dieneşti, contele Miklos Banffy; iar peisajul transilvan de podiş şi câmpie, ce stârneşte, cu dealurile lui aspre şi golaşe, un urât indicibil, a fost pentru Miklos Banffy “straniu”, însă de o “splendoare grandioasă”. Sunt sigură că Banffy a iubit Transilvania la fel de mult cum iubesc eu ograda casei părinteşti”, apreciază scriitoarea clujeană Marta Petreu.

Juriul României Literare a fost alcătuit din Nicolae Manolescu (preşedinte), Gabriel Chifu, Răzvan Voncu, Daniel Cristea-Enache, Sorin Lavric, Cristian Pătrăşconiu şi Angelo Mitchievici.

Cartea lui Miklos Banffy a fost nominalizată alături de volumele: “Periscop literar”, de Ştefan Cazimir, “Carnete maro”, de Aurel Dumitraşcu, “Ion Vinea”, de Elena Zaharia-Filipaş, Magdalena Răduţă, “Compromisul. O istorie politică şi filozofică”, de Alin Fumurescu; “Multe ar mai fi de spus. Poeme”; “Simetria dorinţelor”, de Eshkol Nevo,; “Poezii 1971-2018”, de Adrian Popescu şi “Eminescu, poem cu poem. Postumele” , de Alex Ştefănescu.

The post “Trilogia transilvană”, de Miklos Banffy, nominalizată la Premiul Cartea Anului appeared first on City News.

Sursa: CityNews.ro – vezi articolul

Alte articole