Terente, “maretia” Brailei, placerea femeilor si spaima bogatilor

50 de UMBRE ALE LUI Terente / 20 cm records

Terente sau Zorro al Brailei, haiducul justitiar care facea “T-ul” cu penisul, in loc de sabie, a pus Braila pe buzele unei intregi lumi, complexate de “maretia” haiducului nostru.

Mahalalele Brailei sunt recunoscute in toata tara pentru hotii si cutitarii lor, batausi si chiar ucigasi cu sange rece, insa niciunul dintre cei care si-au facut un renume in rele de-a lungul timpului n-a reusit sa intreaca faima lui Terente, cel recunoscut drept „Regele baltilor”. Ca orice oras cosmopolit, Braila are legendele ei care se plaseaza la inceputul secolului XX, imbracand intr-o forma romantata, intamplari si personaje adevarate cum ar fi Legenda lui Terente – regele-talhar al baltilor sau cea a Coanei Elvira

Bun cunoscator al Baltii Brailei, Terente, haiducul justitiar s-a imbogatit din talharii, atacand singur sau facandu-si banda de talhari. A fost incatusat, dar a evadat in mai multe randuri, iar pe capul lui au fost puse, in timp, zeci de ramasaguri si premii. In ciuda grozaviilor pe care le comitea, a castigat simpatia poporului, fiind considerat un haiduc al vremii si un amant salbatic, fiind cautat de femeile din toate starile sociale. Informatiile despre el apar in scriptele Arhivelor Nationale de la Braila. Acesta contine declaratii ale parintilor lui, intreaga actiune desfasurata pentru prinderea lui, declaratii ale multor cunoscuti anchetati, banuiti de complicitate sau tainuire de bunuri furate, declaratia lui, raportul medico-legal si articole din presa vremii.

Povestea lui a aparut in “Cuvantul”, Curentul din Braila, Universul, “Dimineata”, dar si in “Daily News”, “Daily Express” si “Corriere della Sera”, ziare care, la acea vreme au trimis reporteri speciali in Braila, pentru a relata cu maxima obiectivitatea povestea lui Terente.

Siguranta Statului, Prefectura Politiei, Comandamentul Granicerilor si al Jandarmeriei, pescariile erau implicate in capturarea lui.

Se dusese buhul ca Terente era extrem de viril, ca avea una lunga de peste 20 cm. Barfele domestice nu aveau alt subiect decat cel despre bucatica buna a lui Terente. Scrisori parfumate erau trimise banditului, care onora din cand in cand pe cate o doamna cu vizita sa.

Terente era numele purtat de Stefan Vasali, pescar lipovean nascut in 1895 sau 1986. Stefan Vasili s-a nascut intr-o familie numeroasa de pescari, iar in copilarie a fost ascultator si bun la invatatura. Ajuns in floarea varstei, era un barbat placut la infatisare, cu ochii verzi-maronii, cu par negru, inalt si bine facut. Nu avea nici 20 ani cand s-a insurat cu o fata frumoasa, Ustinia, cu care a facut patru copii. Era pescar priceput, bun gospodar si om asezat la casa lui. In Primul Razboi Mondial a fost recrutat de Marina Militara. A luptat pentru patrie si a scapat nevatamat, fiind lasat la vatra. Intors acasa, a ajuns capitan de slep. Viata lui Vasili avea sa capete o cu totul alta turnura dupa ce doi dintre copii i-au murit inecati. Apoi, sotia sa s-a imbolnavit de ciuma si a murit, aceeasi soarta avand-o si ceilalti doi copii.

Legenda spune ca de atunci a plecat nebun pe balta si se certa in fiecare zi cu Dumnezeu fiindca i-a luat familia. De necaz s-a apucat de baut. Cateva luni mai tarziu a intalnit fata unui pescar, Avdotia Arina, o frumusete ce l-a cucerit si i-a luminat din nou chipul. S-au casatorit. Numai ca sora acesteia, urata ca foamea, dar indragostita de Terente, a urzit un plan diabolic. I-a dat intalnire, printr-un bilet, surorii sale cu un grec, pretinzandu-se Terente.

Banditul a surprins intalnirea dintre iubita sa si grec si i-a implantat cutitul in pantece. Fata a scapat dar el a fost arestat si de atunci a devenit bandit. A evadat a doua zi din postul de jandarmi. Pustii strigau pe strazi: “A evadat Terente, senzatii violente!”. De atunci, Terente a intrat in memoria colectiva incetul cu incetul. Ca urmare a unei spargeri in compania unui cunoscut, este prins din nou insa evadeaza iarasi, de aceasta data fiind ajutat de o femeie, Didina. Barbatul cunostea foarte bine canalele din Balta Brailei, ascunzatoarea sa aflandu-se pe insula Fundu Mare. Terente si-a facut o banda, impreuna cu doi tovarasi, Stefan Petrof si Ion Lavrinte, cu care a inceput sa jefuiasca lotcile pescarilor si vasele cu marfuri de pe Dunare. El si-a castigat simpatia si sustinerea populatiei impartind o parte din prada saracilor de prin satele dunarene. Primul omor l-a savarsit in luna ianuarie 1924, fictima fiind un sef de post care o curta pe Didina.

Acum a ajuns la o asa popularitate incat toata tara a aflat de dimensiunile barbatiei sale, asa ca primea nenumarate scrisori de la femei pe care, din cand in cand le onora.

In iunie 1924, rapirea celor doua fete de pension, Netty Herovici, 17 ani, si Sylvia Bernescu, 22 de ani, era motiv de barfa si amuzament. Ziarele tratau subiectul cu amuzament, cunoscuta fiind virilitatea lui Terente.

In vizuina lui din Balta, unde le dusese pe fete, talharul s-a purtat cu ele regeste, le-a hranit, le-a facut cadouri, ca furase din belsug.

Fetele au fost eliberate dupa o saptamana, intregi si nevatamate, vesele si luminoase. Scapata, una din fete, Sylvia Bernescu a scris o carte in care povesteste intamplarea cu Terente, intitulata “In ghearele lui Terente”, care a facut senzatie la Paris.

Autoritatile ofereau o recompensa de 200.000 lei  pentru capturarea lui , viu sau mort. Armata, politia si jandarmeria au desfasurat manevre in Braila si in imprejurimi in scopul prinderii sale. Astfel, perimetrul de 360 km dimprejurul localitatilor Braila–Ghecet–Macin si Braila–Harsova–Ghindanesti a fost declarat zona de razboi. Presa vremii comenta ironic lipsa de rezultate a campaniei deosebit de costisitoare a Armatei Romane (s-au investit in acest sens 1.620.000 lei). Simtindu-se in pericol, Terente paraseste zona Brailei, mergand in susul Dunarii, pana in Bulgaria. Urmeaza trei ani de exil in Bulgaria, Serbia si Grecia, unde comite 19 crime. In 1927 revine in Romania si isi continua talhariile in zona Brailei. Faima pe care o avea si frica pe care o raspandea in jur l-au facut, insa, sa devina nesabuit. In noaptea de inviere a acelui an, a patruns in casa preotului din satul sau si o violeaza pe preoteasa. Prin gestul acesta avea sa isi piarda sustinerea pescarilor din sat. Revoltati, acestia decid sa colaboreze cu autoritatile, dezvaluindu-le ascunzatorile lui Terente. In dimineata zilei de 4 iunie, lipoveanul este recunoscut intr-o barca, pe Dunare, de preotul caruia ii siluise sotia. Acesta a ajuntat jandarmii, care au deschis focul ranindu-l mortal pe temutul bandit.

Autopsia cadavrului lui Terente a fost efectuata de medicul legist Maria Zaharescu, care a separat capul  dar si penisul de corp, acesta din urma fiind ingropat in afara satului, asa cum a cerut preotul, in locul intitulat “Raspantia Lupului”, in drum spre Macin. Capul si penisul au fost luate de maiorul Stanescu, puse intr-o cutie de tabla care, dupa ce le-a prezentat presei, le-a transportat la Institutul Medico-Legal “Mina Minovici”.

Organul sexual al celebrului bandit, inscriptionat cu  celebrul tatuaj “Fut bine si apasat la cioc”, care statea marturie performantelor sexuale deosebite ale lui Terentecare, masura 22 cm in stare de erectie, si a fost conservat in 1927 de profesorul Mina Minovici,.

Dupa 80 de ani, penisul s-a degradat sever din cauza formolului in care a fost tinut, astfel ca in urma cu cativa ani s-a incercat o operatie de reconditionare. Cu acest prilej, medicii au constatat cu stupoare ca in borcan nu era falusul intreg, ci doar pielea penisului, umpluta cu vata, asa cum se faceau conservarile in formol pe vremea profesorului Minovici. Intre timp, situatia organului care a facut atatea femei fericite in Braila anului 1920 s-a inrautatit, din cauza solutiei in care era expus, intr‑un borcan imens, degradandu- se in ultimul hal. Decizia a fost trista, dura, dar radicala, medicii fiind nevoiti sa incheie, intr-un mod neonorant, un ciclu glorios in existenta pamanteana a haiducului: au aruncat penisul degradat la gunoi. Locul sau din Muzeul IML a fost luat de curand de un altul. Pentru ca legenda sa mearga mai departe, pe placuta noului exponat e trecut tot numele “Regelui Baltilor”. Noul penis este ceva mai mic decat originalul si provine de la un cadavru oarecare de la IML.

 

Daca americanii se pot lauda ca mai poseda bucati din creerul lui Eistein, noi, romanii, nu ne mai putem lauda nici macar cu barbatia originala a lui Terente!

Muzeografii si profesorii de istorie din Braila sunt la curent cu legenda lui Terente. Marturii despre acesta se pastreaza la Directia Judeteana a Arhivelor Nationale. Locuitorii Brailei de astazi le povestesc copiilor lor despre Terente ca despre un mare haiduc al Brailei, care ajuta pe oamenii aflati in necaz, dar, mai ales, circula legenda conform careia Terente a fost un mare iubitor de femei frumoase. Circula si astazi cantecelul: “Terente si Didina/ Se plimba cu masina/ La orice cotitura/ Mananc-o prajitura/ Didina s-a-necat/ Terente s-a-mpuscat”.

Dupa moartea sa, Terente a intrat in legenda. De la 50.000, recompensa pusa pe capul banditului – predat viu sau mort – a ajuns la 200.000 de lei – cam atat costa, la acea vreme, Ceasul din Centru si statuia de bronz a ministrului Constantinescu, din fata Palatului Agriculturii. “Insusi seful Marelui Stat Major a trimis sute de soldati, care au rascolit smarcurile si Balta Brailei”, a relatat Stefania Botez, arhivist la Arhivele Nationale – Braila.

Rapsozii au pierit, dar singurul lautar al “Baladei lui Terente” este Nea Nicu tiganu, de la Tichilesti, care are peste 90 de ani.

Prima realizare de fictiune inspirata de faimosul bandit a fost romanul foileton scris de Sylvia Bernescu incepand cu 1924, “in ghearele lui Terente”. Autorul brailean Fanus Neagu i-a dedicat lui Terente — subiect legendar in judetul sau natal — mai multe scrieri, intre care si un scenariu de film. Au mai scris despre Terente Stefan Banulescu si Eugen Barbu. Privitor la aceste scrieri, jurnalistul Cristian Teodorescu comenteaza: „niciunul dintre scriitorii romani de dupa 1945 nu l-a atacat frontal pe celebrul bandit”.

Vlad Nica a elaborat o teza de doctorat avand ca subiect reconstituirea vietii lui Terente, filtrata de influentele venite din presa de scandal a vremii.

Formatia romaneasca de muzica rock Timpuri Noi aminteste numele banditului in versurile piesei „Veta (in padure la Baneasa”), aparuta pe discul Basca abundentei (1998). Textul descrie un viol in padurea Baneasa, situata la periferia Bucurestiului; violatorul se identifica pe rand cu Terente si cu ucigasul londonez Jack Spintecatorul: „Sint Terente. Ba nu, sint Jack Spintecatorul”.

In 1995, regizorul roman Andrei Blaier a lansat filmul de lung-metraj Terente – regele baltilor, bazat pe un scenariu de Fanus Neagu. Din distributie fac parte actorii Ilarion Ciobanu si Valentin Popescu.

In 2017, Premierul Tudose a reamintit de haiduc facand o comparatie socanta intre banci si Terente. „Era copil pe langa voi, chiar era baiat bun!”, a spus fostul prim-ministrul, la Romania TV, dupa ce a povestit ca a avut un cont bancar in care a depus 500 de dolari, iar dupa doi ani, l-a sunat banca sa ii spuna ca nu mai are bani in cont si ca mai mai trebuie sa dea 50 de dolari, pe comisioane.

 

 

 

 

 

 

 

 

Sursa: InfoBraila.ro – vezi articolul

Alte articole