Smaranda Enache: „Să credem în intuiția noastră și în puterea solidarității”

Despre Smaranda Enache se pot spune multe lucruri, ne vom rezuma doar la faptul că a fost și este una din cele mai importante voci ale societății civile din ultimii 30 și ceva de ani. A acceptat invitația de a vorbi elevilor în cadrul primei ediții a Conferinței ”Rediscovering Bright Minds” găzduită vineri, 20 ianuarie de Casa Municipală de Cultură ”Dr. Eugen Nicoară” din Reghin.

„Am venit astăzi la Reghin, orașul tinereței mele, în ideea în care să încercăm să ne răspundem nouă înșine despre ceea ce ne frământă. De multe ori ne frământă ceva ce este imposibil de rezolvat. De multe ori suntem dezarmați în fața unor lucruri care ni se par enorm de grele, de nerezolvat, și atunci întoarcem capul și ne cufundăm în pasivitate.  Cum putem să învingem această pasivitate, cum putem să avem curajul de a înfrunta greutățile? Pentru asta trebuie să vă spun o scurtă poveste din activitatea mea de om militant civic în această regiune frumoasă care este Transilvania, care este România”, și-a început Smaranda Enache discursul.

Povestea prezentată de Smaranda Enache începe la Sighișoara în urmă cu mai bine de două decenii.

„Nu departe de Reghin, pe malul Târnavei este un burg. Toți îi știți numele, menționat încă din 1280, un burg care are 800 de ani și care ne atrage prin turismul său cultural an de an, cu căsuțele colorate, cu scările avântate, cu toate secretele, cu toate misterele, cu povestea nașterii unui  personaj interesant și misterios, uneori macabru, cu biserici frumoase, cu toate amintirile și cu toate momentele interesante ale străzilor care șerpuiesc cetatea. Într-o bună zi din anul 2001, această mică comunitate s-a trezit deodată în fața unei provocări istorice. Cineva, undeva, într-o capitală a decis printr-o hotărâre de guvern, sprijinită de mulți politicieni să schimbe soarta acestui orășel, să-l transforme dintr-un oraș romantic, cultural, liniștit, medieval, ultima cetate medieval locuită din România, într-un loc care să devină centrul mondial al vampirismului. Personajul Dracula, care oricum exista în Sighișoara, dar la o dimensiune  ceva mai romantică, a ajuns subiectul unui uriaș proiect. Dintr-o dată s-a aflat și că o splendidă  rezervație de stejari care se întinde pe 70 de hectare în apropierea burgului pe care-l știm, Sighișoara, va fi rasă de pe pământ pentru a se construi acolo un castel, un institut mondial al vampirologiei, pentru a se face o modă a vampirilor excentrici, pentru a se aduce acolo toți vampirologii, toți amatorii de mistere  din întreaga lume”, a  spus Smaranda Enache.

Totul ok, doar că…

„Poate că acest proiect ar fi părut atractiv dacă în spatele celor care l-au inventat nu s-ar fi găsit o serie de oameni care, întâmplător aveau afaceri în domeniul construcțiilor, în domeniul  turismului și care vroiau să profite personal de această investiție care a fost lansată cu o valoare de 30 de milioane de euro pentru realizarea întregului nou burg vechi. Practic, în loc de turism cultural să avem un turism de sânge, un turism de groază”, a spus Smaranda Enache.

Octetul care a spus NU!

În poveste, una cât se poate de adevărată, își fac apariția câteva personaje, opt la număr, care au presimțit că ceva nu e chiar în regulă cu ditamaiul proiect lăudat în fel și chip de mai marii țării.

„Unii dintre locuitorii acestui oraș s-au îndoit de acest proiect și au dorit să-și apere tradiția. Erau numai 8, printre care un medic stomatolog, doi preoți și un investitor. Ei au fost primii care au spus NU. Toată lumea a râs de ei, cum să te opui unei hotărâri de guvern, cum să te opui unui Prim-Ministru care a apărut la televizor și care a fost primul care a cumpărat acțiuni pentru un asemenea proiect, cum să te opui ministrului Turismului, cum să te opui  primarului, cum să te opui în general? Cei opt au crezut în ideea lor, ceva de necrezut că o mână de oameni pot să încerce să oprească o cosmică imaginație cu mulți bani și cu mulți oameni puternici în spate”, a menționat Smaranda Enache.

Grupul celor 8 a început ușor să prindă număr, forță dar mai ales solidaritate.

„Noi cei din Târgu Mureș, undeva la 12 persoane, am fost primii care ne-am aliat cu grupul celor 8. În momentul în care am spus, în familiile noastre, între prieteni, în conferință de presă  că vom opri acest proiect pentru că nu dorim ca un burg care a trait 800 de ani să dispară pur și simplu pentru ca să se îmbogățească niște oameni neaveniți, toată lumea s-a îndoit de noi. Cu toate astea, am crezut în ideea noastră. Întâi au fost cei 8, pe urmă am fost 20 de toți, apoi 30 de organizații civice aliate, după care au mai venit 25 de organizații ecologice, apoi jurnaliștii care ne-au sprijinit. A venit inclusiv UNESCO care în 1999 înscrisese Cetatea Sighișoarei pe lista  patrimomiului  mondial, a venit Prințul de Wales, Prințul Charles, actualul Rege al Angliei, cel care a spus că e mai bine să păstrăm acest minunat oraș pentru că nu este numai al sașilor, numai al românilor, numai al Transilvaniei sau României, ci este al tuturor, face parte din patromoniul  umanității, să-l păstrăm așa cum este, nu să-l distrugem cu niște kitsch-uri care să ne servească groază și sânge. S-a alăturat inclusiv Uniunea Europeană, GreenPeace și mulți alți ecologiști care au spus că nu este posibil ca stejarii, care vreme de 800 de ani au rezistat trecerii timpului, să fie rași de pe suprafața pământului pentru ca să se îmbogățească unii și alții”, a spus  Smaranda Enache.

Care era de fapt miza acestui gigant proiect?

„S-au aliat acestui grup de 8 și unele grupuri la care nici nu te gândeai, multe biserici, multe alte grupuri civice, oameni de afaceri, și ceea ce este foarte important, niște matematicieni care, cu creionul în mână au făcut niște socoteli. Așa am aflat că cele 10 milioane de dolari pe care ar fi trebuit să le aducă în fiecare an acest ”Dracula Parc”, era compus de fapt din 80 % vizitatori de pe o  rază de 80 de kilometri din jurul Sighișoarei. Fiecare vizitator, conform planului ar fi trebuit să plătească 25 de dolari. Am aflat că pe o rază de 80 de kilometri sunt sate sărace, cu mulți oameni șomeri și limitați financiar, și cum ar fi putut acești oameni să-și permită să viziteze de trei ori pe an acest parc nou și să aducă aceste venituri. În felul acesta, prin analize sectoriale, economice, de ecologie, de patrimoniu cultural al unei minorități, cum este cea săsească, a ieșit la suprafață minciuna enormă care se afla în spatele acestui plan faraonic”, spune Smaranda Enache.

Ceea ce părea absolut imposibil, la un moment dat a devenit posibil, grație unor persoane care au crezut în ideea lor de a spune NU.

„După ce în 2001 s-a adoptat o hotărâre de guvern, după ce s-au lansat milioane de acțiuni care să fie cumpărate la un preț de 10.000 de lei de cetățeni care doresc să investească, după ce s-a făcut un tam-tam nemaipomenit, deodată am auzit primele interviuri în ce se spunea că poate, poate acest parc nu ar trebui construit chiar la Sighișoara, că poate acest platou pe nume Breite cu stejarii lui de 800 de ani nu ar trebui distrus, că poate datele economice prezentate nu sunt chiar cele corecte. Astfel, de la 8 locuitori ai Sighișoarei care au spus NU și până la organizațiile acelea minuscule care s-au asociat întâi, bulgărele de zăpadă al adevărului, al puterii civice, al implicării, al solidarității, al alianței, în numai doi ani a reușit să oprească acest proiect. Astăzi ne plimbăm liniștiți pe străzile Cetății Sighișoarei. Cei mai mulți dintre noi nu știu că ea există nu doar că  a fost fondată cu 800 de ani în urmă și îngrijită de locuitorii săi, ci și pentru că 8 oameni din Sighișoara au spus primii NU. Numărul lor a crescut, a devenit puternic, a dovedit eficiență și a oprit ceva care ar fi fost un dezastru pentru natură, pentru noi toți, pentru că Sighișoara noastră nu ar mai fi existat iar Sighișoara lor ar fi fost una lamentabilă”, a spus Smaranda Enache.

Curajul și intuiția

Pilda acestei povești este una cât se poate de simplă, dar totodată complexă, forța ce o emană solidaritatea, subliniată de Smaranda Enache în cadrul ”Rediscovering Bright Minds”.

„Poveștile pe care le învățăm începând de la grădiniță, toate ne arată forța binelui, forța alianței. Să învățăm să ne aliem unii cu alții, chiar și cu cei cu care nu avem multe în comun. Să învățăm să avem încredere și curaj. Școala ne oferă nu doar științe exacte ci și o atitudine morală, iar aceasta nu ne-o poate da calculatorul, ci curajul și intuiția noastră. Să credem în intuiția noastră și în puterea solidarității”, a conchis Smaranda Enache.

„Până nu apare prima floare nu putem să spunem că e primăvară”

Finalul a fost marcat de replica la întrebarea adresată din public: Cum comentați  mentalitatea celor care vă descurajează cu expresia: cu o floare nu se face primăvară?

„Cu o floare se face primăvară, acesta este adevărul. Până nu apare prima floare nu putem să spunem că e primăvară. Da, cu o floare se face primăvară”, a fost răspunsul Samarandei Enache care a încheiat primul discurs din cadrul primei ediții ”Rediscovering Bright Minds”.

Alin ZAHARIE

Post-ul <strong>Smaranda Enache: „Să credem în intuiția noastră și în puterea solidarității”</strong> apare prima dată în Stiri din Mures, Stiri Targu mures – Liderul presei muresene.

Sursa: zi-de-zi.ro – vezi articolul

Alte articole