SIGURANȚA TA CONTEAZĂ! IA ATITUDINE ÎMPOTRIVA VIOLENȚEI ÎN FAMILIE!

Pentru
ca o persoană care trăiește într-o relaţie în care este abuzată și agresată de
partener să își poată mobiliza resursele interioare, energia și abilităţile,
pentru a se proteja, are nevoie:

  • să înţeleagă
    și să se convingă că a fost prinsă într-un proces de victimizare;
  • să primească
    informaţie despre ce este violenţa în relaţie, despre tacticile abuzatorilor;
  • să înţeleagă
    efectele și strategiile ei de supravieţuire;

În cazul conflictelor familiale, poliţia se poate sesiza din
oficiu sau poate acţiona
:

  • în urma
    depunerii unei sesizări scrise la
    sediul unităţii de poliţie de pe raza de domiciliu a victimei,
  • în urma unui apel telefonic la secţia/unitatea de poliţie,  a unei solicitări la Serviciul Unic
    de Apel de Urgenţă 112
    (care poate fi făcută de oricine are
    cunoştinţă de astfel de evenimente negative),
  • ca
    urmare a unei sesizări verbale făcută direct
    la agentul de poliţie
    din dispozitivul de siguranţă publică şi patrulare.

 De asemenea, victima trebuie să ştie
că poate sesiza cu plângere prealabilă penală organul de cercetare
penală sau procurorul. Dreptul de a depune o astfel de plângere are caracter
personal şi aparţine părţii vătămate.

 Plângerea penală prealabilă poate fi
depusă şi de un mandatar, caz în
care procura trebuie întocmită special pentru acest scop şi trebuie să rămână
anexată la plângere pe parcursul procedurilor.

ATENȚIE!

Acţiunea penală în cazul
infracţiunilor sancţionabile la plângerea prealabilă a persoanei vătămate
rămâne însă guvernată de principiul disponibilităţii: partea poate decide
retragerea plângerii sau împăcarea cu făptuitorul, situaţie care stinge
acţiunea penală începută în prealabil, chiar dacă aceasta a fost pornită din
oficiu.

Indiferent de modul de sesizare cu privire la vreuna dintre infracţiunile
de violenţă în familie, articolul 4 din Legea
nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor
infracţiunilor
, prevede anumite obligaţii în sarcina judecătorilor,
procurorilor, ofiţerilor şi agenţilor de poliţie, indiferent care este organul
judiciar la care victima s-a prezentat mai întâi.

Conform dispoziţiilor legii, procurorii, ofiţerii şi agenţii de poliţie au
obligaţia de a încunoştinţa victimele infracţiunilor cu privire la:

  • serviciile şi organizaţiile care asigură
    consiliere psihologică sau orice
    alte forme de asistenţă a victimei, în funcţie de necesităţile acesteia;
  • organul de urmărire penală la care pot
    face plângere;
  • dreptul la asistenţă juridică şi instituţia unde se pot adresa pentru
    exercitarea acestui drept,  condiţiile şi
    procedura pentru acordarea asistenţei
    juridice gratuite
    ;
  • drepturile
    procesuale
    ale persoanei vătămate şi ale părţii civile;
  • condiţiile şi procedura pentru acordarea
    compensaţiilor financiare de către stat;
  • dreptul de a fi informate, în cazul în
    care inculpatul va fi privat de libertate, respectiv condamnat la o pedeapsă
    privativă de libertate, cu privire la punerea
    acestuia în libertate
    în orice mod, conform Codului de procedură penală.

Informaţiile de mai sus sunt aduse la cunoştinţă victimei de către
procurorul, ofiţerul sau agentul de poliţie la care victima se prezintă, în
scris sau verbal, într-un limbaj pe care aceasta îl înţelege (dacă victima este
cetăţean român aparţinând unei minorităţi naţionale, i se pot aduce la
cunoştinţă informaţiile în limba sa maternă). Îndeplinirea acestor obligaţii
legale se consemnează într-un proces-verbal care se înregistrează la
instituţia din care face parte procurorul, ofiţerul sau agentul de poliţie la
care se prezintă victima.

Sursa: Transilvania365.ro – vezi articolul

Alte articole