Duminică, 1 februarie 2026, Duminica înaintea prăznuirii Întâmpinării Domnului, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a oficiat Sfânta Liturghie Arhierească la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” Baia Mare, unde a rostit cuvânt de învățătură în fața marii mulțimi de credincioși, între care foarte mulți tineri.
„Cu Duminica Vameșului și Fariseului intrăm în perioada Triodului, perioada în care se intensifică în chip minunat rugăciunea, se înmulțește starea de evlavie și de rugăciune a credincioșilor în Biserica noastră ortodoxă. Toate slujbele sunt slujbe de pocăință, propriu-zis, de aceea, începând cu această duminică, se cântă minunatul tropar de pocăință „Ușile pocăinței grebește ale deschide mie, Dătătorule de lumină, că mânecă Duhul meu la Biserica ta cea sfântă, purtându-L vas al trupului cu totul întinat, curățește-l, Mântuitorule, cu mila milostivirii Tale și mă mântuiește.” Este troparul care se cântă de fiecare dată la utrenie până la Sfintele Paști în perioada Triodului. Perioada ține din această duminică până în noaptea Învierii Domnului. Această duminică ne cheamă să avem măsură în toate. Iată, cei doi care s-au urcat la templu să se roage, unul era fariseu și altul vameș, nu s-au întors la fel de îndreptați la casa lor. De ce? Pentru că Fariseul, deși plinea toată legea și toate rânduielile, cu strictețe, nu a primit răsplată pentru lucrarea lui, deoarece le-a afirmat, nu le-a oferit lui Dumnezeu, le-a afirmat și le-a arătat lui Dumnezeu faptele lui și s-a mândrit cu ele, comparându-se cu ceilalți oameni și uitându-se oarecum cu desconsiderare la Vameșul care la ușă stătea bătându-și pieptul și rostind „Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului”. De altfel, rugăciunea vameșului o rostim în timpul slujbei canonului cel mare al Sfântului Andrei Critianul, când cântăm „Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!” Credincioșii noștri au o credință smerită, nu sunt creștini ai faptelor pe care să le arate, ci întotdeauna prezintă o evlavie sporită și credință smerită și fapte bune pe măsură, atâtea câte pot ei, dar nu arată credința lor ca ceva demonstrativ, ci de căință și de pregătire pentru Sfânta Înviere. Am slujit la Catedrala noastră Episcopală „Sfânta Treime”, unde au fost evenimente zilele trecute, sărbătoarea Sfinților Trei Ierarhi și ieri, sâmbătă, Adunarea Eparhială a Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, bilanțul pe care îl facem la începutul noului an. Slavă lui Dumnezeu pentru toate și rugăm pe Hristos Domnul ca părinții catedralei noastre să îi păstorească pe credincioși cu multă răbdare, cu înțelepciune, cu măsură multă și cu evlavie sfântă, cu dăruire și jertfelnicie.”
Sfânta Liturghie Arhierească
Soborul în fruntea căruia s-a aflat Preasfințitul Părinte Iustin a fost format din Arhim. Dr. Casian Filip, vicar eparhial, Protos. Serafim Bilț, eclesiarh, Pr. Prof. Florin Hoban, directorul Seminarului Liceal Teologic „Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Baia Mare, Pr. Dr. Valeriu Vana, consilier eparhial pentru pelerinaje, directorul Agenției „Pelerinul Creștin”, Pr. Viorel Bud, Pr. Dr. Claudiu Ciascai, duhovnicul Seminarului Teologic „Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Baia Mare, Pr. Florin Bălan, Pr. Ionuț Pleș, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial economic, Arhid. Vlad Verdeş, consilier eparhial cultural, Arhid. Lucian Burnar, secretar eparhial, Arhid. Dr. Nifon Motogna, consilier eparhial pentru administrarea Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” Baia Mare, Arhid. Vasile Pop, consilier eparhial pentru protocol, Arhid. Petru Vasile Bud, referent la secretariatul eparhial, Diac. Ionuţ Hotico, referent la secretariatul eparhial, Diac. Alexandru Cupşinar, Diac. Vasile Chindriș, Diac. Vlad Ioan Bondre.
Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Grupul Psaltic „Theologos” al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, dirijat de Denis Damaschin Sulițanu, manager Diac. Dănuț Silviu Pop, și de Corul „Doxologia” al Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, dirijat de Prof. muzicolog Paula Bondre. La chinonic a cântat Maria Voievod.
Cuvântul de învățătură
Un cuprinzător cuvânt de învățătură a rostit Preasfințitului Părinte Iustin la pericop evanghelică a duminicii a Vameșului și Fariseului, în urma căruia a concluzionat cu multă încredere creștinească:
„Nu respingem, că nu suntem medievali, să respingem știința. Globalismul, însă, este ideologie, toate ideologiile, comunism, nazism, fascism, neomarxism, globalism, ecologism, toate sunt ideologii și sunt utopii. Ideologiile sunt utopii, adică nu se realizează. Vin, apar, fac victime. Comunism a făcut peste o sută de milioane de victime pe Terra. Fac victime și dispar, că sunt utopii. Sunt irealizabile. Creștinismul, însă, este altceva. Creștinismul este religia în care s-a rezidit omul nou. Fiecare ideologie vrea să creeze omul nou. Fiecare ideologie. Acuma ideologiile vor să creeze omul robot. Fără inimă, fără simțire, fără durere, fără iubire, fără sentimente. Asta înseamnă robot. Să ne ferească Dumnezeu. Monstruos. Acest lucru ar fi monstruos. Durerea și bucuria, suferința și fericirea sunt daruri de la Dumnezeu. Lacrimile și zâmbetul sunt daruri de la Dumnezeu. Roboții nu zâmbesc. Roboții sunt creații monstruoase. A, pot să fie de ajutor în munca de zi cu zi. Este altceva. Dar omul robot, ca să-l transforme omul în robot este foarte periculos și împotriva firii, împotriva lui Dumnezeu. Biserica și creștinismul ne-au ajutat să fim, în primul rând, umani. Să nu ne judecăm unii pe alții, să ne înțelegem, să conviețuim în iubire și iertare, să avem respect reciproc față de valorile fiecăruia dintre noi, valorile comunitare, valorile naționale, valorile umane, valorile morale, valorile religioase. Trăim în respect reciproc, fără să ne luptăm întreolaltă. Pentru că toți suntem ai lui Dumnezeu. Despre asta este, de fapt, pericopa evanghelică de astăzi. Și eu am mai spus asta. Și cred că e corect. Nu respingem. Până la urmă, fariseul a făcut toate cele ce era dator să facă. Dar cum împăcăm cele două atitudini? Că Mântuitorul zice că s-a întors vameșul mai îndreptățit la casa lui. Cum le împăcăm? E în dificultate. Și la duminica fiului risipitor e în mare dificultate. Că tatăl îl primește și îi face ospăț la cel ce a cheltuit jumătate din averea lui. Și fiul cel mare și cel bun se supără cumplit că zice: eu am stat cu tine și te-am slujit și nu mi-ai făcut niciodată un ospăț. Și a venit acesta, care a cheltuit banii în străinătăți și cu femeile păcătoase și în petreceri cu prietenii și când a venit i-ai făcut ospăț. Dar zice: fiule, nu te supăra, tu ești cu mine și toate ale mele ale tale sunt. Tu ești moștenitorul. Dar fratele tău acesta mort era și a înviat, pierdut era și s-a aflat și se cuvenea să ne bucurăm dacă și-a revenit și s-a întors acasă. Ei, cum împăcăm și aici pe fariseu cu vameș? Foarte simplu: Să facem faptele fariseului, adică să ne silim, să fim cât de cât unul la unu cu învățătura de credință a Bisericii, cu Evanghelia. Să ne silim, cât este omenește posibil, să facem faptele fariseului, dar să avem atitudinea vameșului. Să zicem Doamne, dacă nu erai Tu să mă ajuți, n-aș fi făcut, n-aș fi putut face nimic. De fapt, tot binele pe care îl facem este ajutorul pe care îl primim de la Dumnezeu. Lumina pe care o primim de la Dumnezeu prin harul lucrător în viața noastră ne ajută să alegem între bine și rău, să alegem binele. Să optăm pentru bine, să facem faptele cele bune. Să alegem calea cea bună, iar faptele cele rele sunt ale noastre. E opțiunea noastră slăbiciunile noastre omenești, instinctuale și ispitele de la cel rău. Cele rele sunt cele bune, aparținând lui Dumnezeu. Și sigur că avem meritul ca ascultăm de șoaptele lui Dumnezeu. Așa să înțelegem și așa să lucrăm, pentru că tot vine vremea în care vom intra în post, să ne pregătim frumos, așa cum ne învață Hristos și niciodată nu vom greși în parcursul călătoriei noastre duhovnicești.”
