Reportaj Fanatik înainte de FCSB – Dinamo cu suporterul care plânge zilnic în fața stadionului pentru „câinii roșii”: „Divorțez a patra oară”. Exclusiv

„O viață pentru Dinamo”. Așa se poate rezuma pe scurt povestea lui Romică Mazilescu, cel care de ani de zile este în fiecare zi la casa de bilete a stadionului Dinamo, unde comercializează produse DDB și bilete în numele clubului, fără să fie măcar plătit.

FANATIK prezintă un reportaj de excepție cu un om despre care se poate spune că îi curge în vene sânge alb-roșu și care este alături de Dinamo de nu mai puțin de 42 de ani.

Reportaj marca FANATIK înainte de FCSB – Dinamo cu unul dintre cei mai cunoscuți suporteri dinamoviști, Romică Mazilescu

Nu ai cum să te declari cu adevărat suporter al lui Dinamo dacă nu știi cine este Romică Mazilescu. Pe Nea’ Romică l-am găsit ca deobicei la casa de bilete a stadionului Dinamo într-una din cele mai aglomerate perioade, înainte de derby-ul cu FCSB.

Romică Mazilescu este un monument de dinamovism, iar poveștile sale legate de Dinamo ar putea să dureze zile în șir și nu tot nu s-ar termina. Mai ales că este forfotă mare la stadion, iar discuția este întreruptă destul de des de oamenii care vin să cumpere bilete și produse DDB…

„Avem de toate la vânzare și o să apară și produse noi. Tricouri încep să se livreze. Am și bilete virtuale și de meci. S-au mai suplimentat. Cred că mai sunt mai puțin de 2000. E posibil să mai primim bilete în baza unei reciprocități. Cum au făcut cu Rapid”

„Bilete virtuale mai sunt undeva la 17.000. Eu nu am mai avut la stadion și s-au putut lua doar online. Am de toate și pentru toate buzunarele: eșarfe, măști, tricouri de joc, hanorace, tricouri cu DDB, abonamente, facem extinderi la carduri DDB, șepci, fanioane, tricouri polo”

O parte din produsele DDB care pot fi achiziționate de la casele de bilete ale stadionului Dinamo
O parte din produsele DDB care pot fi achiziționate de la casele de bilete ale stadionului Dinamo.

Numărul de membri înscriși în programul DDB s-a stabilizat undeva la 15.400 de persoane, însă Romică Mazilescu îl vede drept principal vinovat pe Pablo Cortacero…

„Problema e că lumea a așteptat probabil să se rezolve cu Cortacero. E o reținere a suporterilor din cauza acestei regii cu spaniolii. Pandemia lui Dinamo se numește Cortacero. De asta numărul de membri nu a crescut foarte mult și nu se mai fac sold out-uri la meciuri”

„Lucrurile se mișcă mai greu dar avocații încearcă să găsească adevărații vinovați care au adus Dinamo în această situație. Nu mi s-a părut că a stagnat foarte mult, oamenii vin și cumpără bilete, produse, iar vânzarea pentru meciul cu FCSB merge foarte bine”

Romică Mazilescu, de 42 de ani în slujba lui Dinamo: „Simt că nu pot să trăiesc fără Dinamo!”

Iubirea lui Romică Mazilescu pentru Dinamo are ștate vechi, încă din 1979. Din acel moment a fost nedespărțit de culorile alb-roșii după care s-a ghidat toată viața…

„Eu sunt de la 13 ani în familia Dinamo, adică din 1979, iar acum am 57 de ani. Am 42 de ani alături de acest club. Am făcut mii de deplasări și nu îmi aduc aminte ultima oară când am ratat un meci, fie acasă sau în deplasare. Doar când o să fie doliu pe Facebook și o să se spună că a murit Romică Mazilescu”

Singurul beneficiu pe care dinamovistul îl primește în schimbul miilor de ore pe care le dedică muncii sale e faptul că poate folosi bătrâna casă de bilete de la stadion…

„Eu fac muncă voluntară. Am contract de voluntariat. Singura mea facilitate e că am casa de bilete și nu mă plouă, nu mă bate soarele. O fac din suflet pentru că simt că fără Dinamo nu pot să trăiesc. Și acasă am jumătate din camera mea e toată în roș-alb și nu există decât trofee și anumite amintiri ale mele, cum am și aici. Unii mai sunt în viață, alții nu. Cu antrenori, cu mari sportivi, jucători, suporteri, prieteni din țară și din străinătate care mă apreciază foarte mult pentru ceea ce fac. Nu mă laud, dar mă mândresc cu ceea ce fac”

Romică Mazilescu a sacrificat totul pentru culorile alb-roșii: „Am patru divorțuri din cauza lui Dinamo!”

Dragostea lui Romică Mazilescu pentru Dinamo nu avea cum să nu aibă urmări și pe plan personal. Nea Romică e în cursul celui de-al patrulea divorț în ultimii 36 de ani, însă nu are niciun regret…

„Am niște amintiri extraordinare legate de Dinamo. Cea mai frumoasă e de la meciul Hamburg din 1983, când am fost pe stadion. Și mai sunt multe care nu sunt neapărat plăcute. Eu am patru divorțuri din cauza lui Dinamo! Nu glumesc! Trei sunt definitivate și sunt în curs cu cel de-al patrulea!”

„Mie nu îmi pare rău! Îmi pare bine! Pentru că atunci când întâlnești femeia pe care ți-o dorești în viață și nu înțelege ce înseamnă fenomenul Dinamo sau la început îl înțelege și apoi începe cu reproșuri și certuri… Am preferat să renunț pentru că pentru a fost întotdeauna pe primul loc Dinamo! Cât sunt în viață, doar Dinamo contează”

„Tocmai că la început au fost potrivite, iar apoi au apărut discuții că sunt plecat tot timpul, că dau ultimul ban din buzunar pentru Dinamo și așa mai departe. A fost probabil o simulare. Din 1985 și până acum am avut trei divorțuri! Al patrulea urmează”

Amintirile lui Romică din „Epoca de Aur”: „Dinamo avea o galerie extraordinară și înainte de 1989”

Cum începem să vorbim despre trecut și de ceea ce a reprezentat Dinamo, ochii lui Romică se înroșesc… și, încet, încet se umezesc…. A trăit prea multe… și bucurii, dar și necazuri… și a pierdut prea mulți oameni dragi…

„Dintre cei cu care mergeam atunci la meciuri, doar unul dintre ei mai este în viață și i se spune «Papagalul». Erau Villy… și George Aprozar, care a murit și am poza lui aici… Nicu Galerie pe care îl știe toată lumea, Dumnezeu să îl ierte… și Paul Bălean, care a murit și el”

Deși deplasările erau mult mai dificile în perioada comunistă, Romică își aduce aminte cu plăcere de acele vremuri, în care pe teren se juca cu inimă, iar în tribune erau mânați de un foc care nu putea fi stins…

„Dinamo avea o galerie extraordinară și înainte de 1989. Ce atmosferă era la meciuri… În tribune era ca pe gazon. Se juca cu sufletul, acum toată lumea e cu gândul la bani. Asta s-a schimbat foarte mult de atunci. Era puțin chinuitor. Noi o făceam din suflet dar era destul de greu financiar. Trebuia să facem chete tot timpul, să mergem cu trenurile, să fim dați jos prin gări de Miliție”

Lacrimile încep să-i curgă de-a binelea pe obraji atunci când Romică își aduce aminte de deplasările memorabile cu trenul pe care nimeni nu i le poate fura, nici „fariseul” de Negoiță, nici „banditul” de Cortacero sau altcineva…

„Aveam câțiva oameni care ne sprijineau, dar din păcate nu mai sunt în viață. Însă eram foarte uniți și ne sprijineam. Dormeam câte 15 inși într-un compartiment de tren. Cel puțin sus unde se puneau bagajele obligatoriu dormeau doi! Unii în brațe, alții pe coridoare. Astea sunt niște amintiri pe care nu pot să le șterg niciodată. Adică și eu am dormit la bagaje chiar dacă eram atunci cel mai cunoscut”.

De ce era poreclit „Păunescu”: „Compuneam foarte multe cântece pentru galeria lui Dinamo”

Romică Mazilescu este și un „Păunescu din Ștefan cel Mare”, multe dintre cântecele galeriei fiind compuse de el. Imediat începe să îl fredoneze pe cel mai de suflet:

Umplem mereu marile stadioane
Cu steaguri eșarfe și flori,
Suntem galeria echipei campioane,
Suntem galeria echipei Dinamo!

Talentul său nu era nu mai acela de a compune versuri, ci și rapiditatea cu care le crea…

„Mi se spunea Păunescu. Eu în perioada aia chiar compuneam foarte multe cântece pentru galeria lui Dinamo și le scoteam în câteva secunde, cât unul fuma o țigară eu deja făceam altul… și ziceau băieții «De unde dracu le scoți așa repede? Parcă ai fi Păunescu!». Și așa mi-a rămas de atunci porecla. Am făcut și parodii și versuri ironice pe care nu pot să le spun acum. Nu am uitat niciunul, dar cel mai de suflet e ăsta, adaptat după «Treceți batalioane române Carpații!»”.

Romică Mazilescu, povestiri despre cele mai frumoase deplasări ale lui Dinamo: „Nu există nicăieri mai mulți dinamoviști!”

Nea’ Romică își aduce mereu aminte cu plăcere de deplasările la Cluj, dar mai ales de la Alba Iulia, orașul și județul cu cei mai mulți suporteri dinamoviști din punctul său de vedere…

„Au fost multe deplasări extraordinare. Nu o să uit niciodată deplasările pe care le făceam la Cluj. Noi suntem înfrățiți cu U Cluj și ieșeau mereu niște întâlniri extraordinare”

 

„Mi-a mai plăcut o deplasare pe care nu o să o uit niciodată la Alba Iulia, pentru că sunt cei mai mulți dinamoviști din România. Țin minte că ne-am cazat la hotelul ‘Cetate’ din Alba Iulia și am jucat în Cupa României cu Metalurgistul Cugir. Atunci am stat două zile acolo și am văzut cu adevărat nu există nicăieri în România mai mulți dinamoviști ca în zona aia”

Cum arată o zi din viața lui Romică Mazilescu: „Rar am sub 600 de apeluri pe telefon!”

Romică Mazilescu centrează și tot el dă și cu capul la casa de bilete a stadionului Dinamo, unde este ajutat de o singură persoană, așa că face față cu greu tuturor solicitărilor suporterilor…

„Mă sună toată lumea încontinuu pentru bilete și produse. Seara șterg din apeluri că sunt prea multe. Rar să am sub 600 de apeluri. Aseară când m-am uitat aveam 601. Mesaje nu mai spun… Peste tot! De multe ori nu apuc să le citesc pe toate. Nu am timp, suntem doi oameni aici și trebuie să ne ocupăm de toate: bilete, produse, carduri DDB, abonamente, colete și așa mai departe”

Sufletisul membru DDB și PCH anunță un spectacol grandios al galeriei dinamoviste la meciul cu FCSB și un ultim omagiu adus imensului Ivan Patzaichin…

„Sper să nu ne facă șicane cei de la FCSB cu restricțiile și biletele. Ar putea fi o coreografie specială pentru cel mai mare sportiv din toate timpurile, Ivan Patzaichin”

Amintiri memorabile de la „Unicul Derby”: „M-am dus în galerie la Steaua! Am început să plâng!”

Romică nu a ratat niciun derby cu Steaua începând din 1979 și are nenumărate amintiri, însă a ținut în mod special să povestească despre una. Pe 10 mai 1997, galeria lui Dinamo incendia peluza din Ghencea și era evacuată din stadion, însă Romică Mazilescu nu concepea să rateze meciul…

„Am amintiri memorabile legate de meciurile cu Steaua. Dar vreau să vă povestesc una. După ce am dat foc la peluza din Ghencea trupele speciale călare ne-au pus în genunchi, cu mâinile la ceafă. Când am văzut că nu sunt atenți, mi-am luat steagul, l-am băgat în chiloți, m-am ridicat, am luat-o pe lângă gard și m-am dus în galerie la Steaua! Am urcat într-un copac acolo și am stat acolo, am tremurat și am plâns pentru că mă vedeam singur și unde sunt. Voiam pur și simplu să văd meciul. Nu voiam să abandonez. Am vrut să rămân până la capăt!”

Cu toată această viață închinată majoritar iubirii de Dinamo, Romică nu a mers niciodată cu echipa în afara granițelor țării, chiar dacă foarte mulți au insistat și au încercat să îl convingă să iasă din țară cu „haita”…

„Afară din țară nu am ieșit niciodată, chiar dacă am avut nenumărate ocazii. Am avut tot timpul teamă de avion… și n-am fost, deși cu handbalul puteam să plec de foarte multe ori”

Nu a putut niciodată să își abandoneze „postul” și să părăsească casa de bilete, unde își petrece zilnic aproximativ 6 ore…

„Noi iubim foarte mult echipa de handbal, dar nu puteam să las casa de bilete și oamenii care doreau anumite produse să spună că eu am plecat la plimbare și nu îmi arde să stau aici. Poate să plouă, să ningă, eu nu concep să nu fiu aici”

Lacrimile încep să curgă când își aduce aminte de perioada de glorie a lui Dinamo: „Am trecut prin prea multe înmormântări…”

L-am întrebat pe Romică cum vede toate transformările prin care a trecut Dinamo în acești 42 de ani, moment în care emoțiile l-au copleșit și brusc s-a oprit, răscolit de amintiri…

„Mi-e foarte greu să vorbesc despre transformările prin care a trecut Dinamo din 1979 și până azi. Deja numai când mă gândesc îmi dau lacrimile și ar trebui să ne oprim dacă fac asta. Dinamo a avut niște jucători extraordinari și niște conducători de mare factură. Ar fi foarte multe de spus. Îmi dau lacrimile și am trecut prin prea multe înmormântări. Mă refer și la fotbaliști, și la suporteri… și dacă o să continui așa ar trebui să mă opresc. Mi-e foarte greu să vorbesc despre asta”

Romică visează la momentul în care programul DDB va depăși 20.000 de membri și e sigur că fanii-acționari vor continua indiferent de obstacolele pe care le vor întâmpina…

„Am fost alături de programul DDB, dar nu am fost membru de la început. Am cardul cu numărul 1587. Eu visez să fim măcar 20.000 de membri DDB. Dar e cale lungă. E vorba de revenirea încrederii, de evoluția echipei și, nu în ultimul rând, de rezultate. Noi mergem înainte. Ăsta e singurul slogan ce-l știm”

Romică îi dă exemplu celor tineri pe seniorii lui Dinamo, care susțin financiar clubul chiar dacă sunt pensionari și au trecut de 80 de ani…

„Mihai Raportaru’, care a fost șeful galeriei lui Dinamo, și-a extins cardul DDB până în 2050! Are peste 80 de ani și are probleme mari cu picioarele și tot cumpără în continuare bilete și produse. Și sunt mulți alți seniori care ajută Dinamo. Nu concep să stea acasă și să nu fie lângă echipă. Sunt oameni care înțeleg și la greu echipa. Trebuie să înțelegem că acum trebuie plătiți de la femeia de serviciu și până la antrenor și ultimul om din club, altfel e faliment”

Romică Mazilescu, mesaj video special pentru toți suporterii lui Dinamo

Romică Mazilescu a ținut să transmită un mesaj către toți suporterii dinamoviști înainte de meciul cu FCSB, pe care îi cheamă să susțină financiar echipa prin bilete, abonamente și produse DDB.

Inevitabil, ultimele gânduri despre derby-ul cu FCSB pe care le transmite jucătorilor„spun” că suporterii vor fi mereu acolo, în tribune, așa cum i-au obișnuit de-o viață întreagă…

 

„Îmi doresc foarte mult să câștigăm cu Steaua. Noi, suporterii, vom fi lângă ei și nu vom renunța niciodată. O să îi susținem indiferent ce se va întâmpla și nu îi vom părăsi niciodată. Sunt sigur că vor fi mulți dinamoviști și la tribuna a doua, iar peluza va fi plină”

„Nu predau ștafeta decât în ziua în care o să pun mâinile pe piept. Și în baston jur că voi veni la casa de bilete și voi rămâne lângă Dinamo până când nu voi mai avea respirație!”

Romică Mazilescu, SUPORTER dinamovist, în exclusivitate pentru FANATIK

  • 42 de ani alături de Dinamo are Romică Mazilescu
  • 1.500 de bilete mai sunt disponibile pentru meciul cu FCSB
  • 17.000 de bilete virtuale mai pot fi cumpărate
  • 8.000 de „câini” sunt așteaptați să-și susțină echipa la derby-ul cu FCSB

Articol preluat de pe FANATIK.RO.

Sursa: Fanatik.ro – vezi articolul

Alte articole