Canalele TV, ca veritabile „universități populare”, se zbat în decriptarea unei întrebări capitale, cu aportul nemijlocit și nu o dată contrafăcut al sondajelor de opinie. Întrebarea zilei: pe cine vor alege românii președinte al țării? Răspunsurile converg majoritar, cu abateri temporare de la regulă, pe unul dintre Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă sau invers, ceea ce e foarte important. Bătălia se duce în paralel nu numai la vârful celor două mari partide politice – Social Democrat și Național Liberal – , ci și în interior. Mirajul Cotroceniului nu are scrupul, scopul scuză mijloacele, până acolo încât s-a bătut apa în piuă pe ce vrei și pe ce nu vrei, mai puțin pe proiecte. În aceste zile, iată că se pune și țara la cale, așa că totul îndeamnă la realism. Între cei doi pretendenți de calibru la tron, și-a vârât capul un al treilea – George Simion, personaj controversat, dar și dorit ca sparring partner. Ba chiar un al patrulea a apărut în poză, independent – Mircea Geoană. Sondajele îl dau ca fiind candidatul „cel mai bine pregătit”, formulă ce pare scoasă din joben. Constituțional, președintelui țării îi revine, prin excelență, politica externă. Iar aici nu se poate face abstracție de cum strănută Casa Albă, nu de alta, dar țara noastră este și membră a Alianței Nord-Atlantice. Astfel stând lucrurile, foarte importantă va fi ponderea în Parlament a partidelor politice, din staff-urile cărora președintele îl va alege pe primul-ministru, iar acesta va trece la alcătuirea guvernului. De la asumarea puterii începe greul. Dacă până aici s-a purtat un război fratricid pentru acumularea de voturi, de-aici încolo scena trebuie curățată de orice teatru al încropelii. În prim-plan, politici novatoare cu și mai mare impact acolo unde ne doare cel mai mult. Orizontul de așteptare este unul disjunctiv în ceea ce privește recomandările FMI: ori reducerea drastică a cheltuielilor, ori taxe și impozite majorate. Anii din urmă s-au caracterizat prin disipări financiare de proporții – corupție, economie subterană, instituții și organisme bugetifore, relaționări de clan. „Risipa” nu e referențială pentru măsurile de îmbunătățire a calității vieții în toate domeniile, România figurând în multe privințe drept „oaia neagră” a Europei. Între altele, la sărăcirea multor familii și la excluziunea socială în rândul celor de vârstă școlară. Alt „cartof fierbinte” îl reprezintă împrumuturile externe, 53 la sută din PIB. Peste toate, anul 2025 va cunoaște o nouă fază de raporturi colțoase cu efect asupra noii ordini mondiale și ciocnirii dintre regimurile democratice și cele dictatoriale. Nu strică nimănui, fie și urmând cursurile pomenitelor „universități populare”, să cugete la destinația buletinelor sale de vot, unde merg și cui îi sunt încredințate.
Mirajul Cotroceniului
Sursa: indiscret.ro – vezi articolul