Invitatie in lumea reala scrisa cu sange/ Astazi a fost Alexandra, ieri Luiza, acum 14 ani a fost Larisa Chelaru, maine…. cine stie

Nimic nu s-a schimbat, de la Larisa din Iasi, la Alexandra. Realitatea ne loveste in plin, cu cenusa umana, poate… poate ne trezim. Aceasta este realitatea pe care o traim, dar cu greu o vedem. Realitatea pe care ne-a prezentat-o Alexandra cu pretul vietii ei, adevarul din spatele gardurilor inalte de pe o strada din Caracal. Daca tanara nu apuca sa sune la 112, nea “Popica” isi vedea linistit de treaba sa si astazi ucigand si arzand suflete nevinovate.

Avem nevoie sa auzim de cate o intamplare tragica care sa ne deschida ochii si sa ne ureze “bun venit in realitate”. Trebuie sa se intample cate o tragedie sa ne dam seama de anomaliile sistemului. Un sistem in care Sorina (fata adoptata de catre o familie din America) este luata pe sus, de catre mascati, din casa unor oameni care i-au oferit dragoste si o familie vreme de cativa ani, tratand familia copilei ca pe cea mai mare grupare infractionala din Romania. La Caracal politistii nu au avut tupeu si nici acte la mana pentru a impierdica un omor. Unde erau mascatii cand trebuiau sa intervina? La vreun alt caz “Sorina” de importanta majora? Unde erau politistii in mainile carora Alexandra si-a pus ultimele sperante? Un gard a facut diferenta intre viata si moarte, cateva hartii au intarziat atat de mult incat Alexandra s-a facut scrum.

Aceasa este realitatea pe care o traim si greu o vedem. Atunci cand reusim sa o percepem ne dam seama ca suntem singuri impotriva tuturor, asa cum Alexandra si Luiza au fost in mana diavolului cu ochii albastri din Caracal, singure si lipsite de aparare. In spatele acelor ochi albastrii zacea privirea unui diavol, iar mainile unui barbat de 65 de ani au prins puteri nebanuite, din ura pentru inocenta unor copile de 15 ani.

In aceasta lume pe care incet, incet, toti incepem sa o descoperim, dreptatea costa mai mult decat ne putem permite.  Viata Larisei din Iasi ucisa in 2005 a costat 9 ani de inchisoare pentru faptas, restul este istorie.

In 2005, cazul de disparitie a Larisei Chelaru a facut Inconjurul tarii. Dupa ce politistii facusera cautari disperate si rascolisese cam tot ce se putea prin cartierul iesean Lunca Cetatuii, mama ei privea incremenita, de la balcon, cum anchetatorii scot dintr-o pubela o cutie de televizor In care se afla cadavrul micutei. Din acel moment,  nimic nu a mai fost la fel. Tatal fetitei nu a putut accepta ca micuta lui a fost ucisa si s-a spanzurat dupa numai cateva luni.

Criminalul a fost identificat in persoana unui tanar de 17 ani pe nume Robert Ciobanu. Robert era vecinul Larisei si cel mai bun prieten al fratelui ei. Acesta a recunoscut ca in 18 octombrie 2005 a chemat-o pe fetita la el in apartament, cu intentia de a o viola, apoi a batut-o si a sufocat-o.

Robert Ciobanu a fost condamnat la 20 de ani de inchisoare, apoi pedeapsa i-a fost redusa la 15 ani din care a executat jumatate. In 2014 a fost eliberat, beneficiind de noile modificari ale Codului Penal, iar asta a intrigat toata opinia publica la momentul respectiv.

Acum diavolul cu ochi albastri din Caracal are o speranta sa scape usor, luandu-se in calcul anii si problemele de sanatate.

De o speranta, Alexandra si Luiza, tanjind cu sufletele pure, nu au avut parte.

Speranta o pierdem si noi, cu fiecare suflet nevinovat ce pleaca prea devreme la ingeri, cu fiecare criminal eliberat prea usor, prea ca in Romania!

 

Sursa: InfoBraila.ro – vezi articolul

Alte articole