Josep Borrell observa în 2020 că „imperiile s-au întors”. Formula care surprinde mai mult decât o metaforă. Ea indică revenirea unor personaje politice, a unor reflexe de putere și a unor imaginaruri geopolitice care aparțin mai curând secolului al XIX-lea decât lumii postmoderne.
Trăim într-o epocă tehnologică, digitală, post-adevăr, dar tot mai des suntem conduși sau influențați de lideri care gândesc în logici istorice vechi: sfere de influență, dominație, prestigiu personal, refacerea granițelor, mitul vârstei de aur, cultul forței și al ierarhiei.
Donald Trump este, din această perspectivă, una dintre figurile cele mai controversate ale acestei reveniri. El nu este doar un lider populist al secolului XXI, ci un personaj care pare desprins dintr-o epocă imperială lipită din resturile de imaginar istoric. Modul în care înțelege politica externă și politica internă, stilul său de comportament, raportarea la fast, la reședințe simbolice precum Mar-a-Lago, promovarea propriei familii, a propriei dinastii politice, toate acestea trimit mai degrabă la logica unei curți imperiale. Trump are elementele comportamentale ale unui împărat care a preluat tronul după un război civil simbolic cu predecesorii săi și care vrea să decapiteze nu doar oameni, ci și structuri. El încearcă să demoleze însăși ordinea politică americană construită după căderea Cortinei de Fier de administrațiile Reagan, Bush, Clinton sau Bush Jr. Formula „Make America Great Again” nu este doar un slogan electoral, ci mitul unei vârste de aur pierdute, pe care liderul promite să o restaureze. Este vorba de o întoarcere imaginară într-un trecut glorificat, vag și selectiv, folosit pentru a legitima demolarea prezentului. Nu este clar la ce epocă anume vrea Trump să revină; nu propune un model istoric coerent și nici nu indică un președinte ideal pe care să-l imite. El construiește din fragmente, din simboluri și nostalgii, o Americă mitologică, opusă ordinii contemporane.
Ce îi leagă pe Trump și Putin – același ambiții hegemonice.
Și aici avem o revenire la gândirea imperială: obsesia pentru gloria pierdută, pentru refacerea puterii statului, pentru un centru care decide totul și pentru un lider care se confundă cu destinul națiunii. Putin nu conduce doar un stat; el are destinul poporului rus pe umeri, pentru care încearcă să reînvie logica imperiului. În această logică, vecinii devin periferii, zone de influență, teritorii asupra cărora centrul imperial consideră că are drepturi istorice.
Structura de putere construită de el trimite mai degrabă la reflexe țariste decât la regulile unei ordini democratice moderne.
Ce îl leagă pe Trump și Putin de Erdogan? Același fir roșu apare și în cazul lui Erdogan.
Și aici vedem revenirea unei logici imperiale, într-o variantă neo-otomană: gloria trecutului, liderul puternic, centrul care iradiază autoritate și ambiția unei Turcii care nu se mai mulțumește să fie doar un stat regional, ci vrea să devină un pol de putere. Puterea se concentrează în jurul liderului, instituțiile gravitează tot mai mult în jurul voinței sale, iar vecinătatea devine nu doar un spațiu de cooperare, ci și un teren de influență și de proiecție strategică, sub cupola filosofiei de securitate a Patriei Albastre.
Și în final ajungem la cazul lui Xi Jinping.
Și aici vedem revenirea unei logici imperiale, dar într-o formă mai disciplinată, mai rece și mai strategică: gloria civilizațională, liderul care concentrează autoritatea și un stat care nu se vede ca actor între alții, ci ca un centru de gravitație care revine la locul pe care îl consideră firesc în istorie. Puterea se concentrează și aici în jurul liderului, instituțiile gravitează în jurul voinței sale, iar proiectul politic depășește simpla administrare a prezentului: este vorba despre restaurarea măreției Chinei și reafirmarea ei ca pol major de putere în ordinea mondială. În această logică, vecinătatea, mările, rutele comerciale și chiar ordinea internațională devin spații în care China nu doar participă, ci își revendică centralitatea.
Așadar, imperiile revin. Marii hegemoni își dispută și își testează puterea chiar în timp ce vă uitați la această emisiune. Iar imperiile sunt conduse întotdeauna de împărați, de autocrați sau de despoti. Rămâne întrebarea: cum îi va judeca istoria pe fiecare?
Conf. univ. dr. habil. Mihaela NATEA
Post-ul ”Geopolitica în 180 de secunde”, cu Mihaela Natea. ”Imperiile revin” apare prima dată în Stiri din Mures, Stiri Targu mures – Liderul presei muresene.
