Erată la Iohannis, România normală există

Dacă vrei să nu fii luat la bani mărunţi, mai ales în calitate de zmeu al Cotrocenilor, jonglezi cu termenii spre o Românie normală, în amestec, pentru că nimeni, cel puţin în acest secol, nu va sta să distileze până la esenţe. Aşa, ca titlu generic, pur constatativ, opinia subsemnatului ar fi că deja, contemporani cu Iohannis, trăim într-o Românie normală. Tânăra generaţie, de exemplu, însetată de carte într-un mediu ostil şi de un viitor pe măsura aspiraţiilor ei, a pătruns în mari universităţi ale lumii. Normal! Şcolile noastre sunt la pământ, învăţământul în aer. Ne-au plecat faianţarii, mozaicarii, instalatorii, turnătorii din metalurgie, doar cei din Servicii mai adastă în funcţii. Unii s-au crucit la ştirea că 55 la sută din activul „corvetelor” Europei care fac trotuarul provin din România. Normal că din România, unde trotuarele ori sunt acoperite de gunoaie infestate, ori nu există. Aşa cum nu mai există întreprinderi textile şi de fibre sintetice în care încăpeau, până la ultima, absolventele de liceu şi mamele tinere. S-au ras şi secţiile de sudură cu mână de lucru feminină, strânsă propagandistic. Din România lui Iohannis şi-au luat tălpăşiţa, aşadar, 55 la sută din numărul păsărilor de noapte născătoare de profituri uriaşe în Italia, Spania, Olanda, Franţa. Mi se pare normal! Cum normal mi se pare ca angajaţii la stat sau la multinaţionale să se bucure de salarii decente. Apoi, bolnavii să se bucure de tratamente şi vârstnicii de pensie. Sigur că bani suficienţi în gestiunea celor de la Palatul Victoria nu prea mai sunt, dar nici restul ţărilor membre ale Uniunii Europene nu stau pe roze. Franţa lui Macron, asaltată periodic de „vestele galbene”, e doar un exemplu. În multe rânduri, Grecia nevrotică a fost calmată cu miliarde băgate pe gât de fonduri europene şi bănci. Normal, nu i s-a desprins nicio insulă. În Dacia Felix, care nu e nume de cod, orice îmbunătăţire a nivelului de trai, noi şi aşa fiind în coada Europei, e taxată drept „populism roşu”. Normal! Zice românca Ema Prişcă, din Barcelona, după o întâlnire de gradul III raportat la ordinea din sondaje a candidaţilor la prezidenţiale: „În USR e imposibil să vorbeşti despre politici sociale, că te iau de comunist”. Nimic ieşit din comun, întâlnirea cu caracter electoral din capitala Cataloniei fusese pusă la cale de Dan Barna. „Guvernul meu”, care bate la uşă, ba cu stânga lui Orban, ba cu dreapta lui Croitoru, a şi proiectat în eter trimiterea acasă a 400.000 de slujbaşi, cel puţin aşa dă sfară-n ţară Puterea. Nu mi se pare ceva ieşit din matcă nici cu această măsură de rigoare şi calcul economic, dacă ar fi să fie. Anormală mi s-a părut, la vremea ei, tăierea salariilor şi a pensiilor pe vremea de tristă amintire a lui Băsescu. De astă dată, m-am reprofilat. Normal!

Sursa: indiscret.ro – vezi articolul

Alte articole