Editorial Cornel Dinu. Super de SuperLigă: Rapid și FCSB cu cele două Universități din Craiova, ritm, angajament, fotbal

Etapa 3 din SuperLigă ne-a adus meciuri neașteptat de bune. Rapid și FCSB cu cele două Universități din Craiova, ritm, angajament, fotbal. CFR Cluj, măcar goluri, Sepsi în scădere, UTA în cădere, U Cluj de la extaz la agonie, Farul cu economie de… energie, „marinarii” din Voluntari cu vânt în… pânze!

Editorial Cornel Dinu. Meciuri super în SuperLigă! Rapid și FCSB cu cele două Universități din Craiova, ritm, angajament, fotbal. CFR Cluj, măcar goluri. Sepsi în scădere. UTA în cădere. U Cluj de la extaz la agonie

E oare adevărat că am găsit în fotbalul nostru un moment de bucurie, pentru unii chiar entuziasm, acum, față de ce eram altădată, că toate cele patru echipe, careu de ași (!!!), ași!, s-au calificat în turul 3 preliminar din Conference League, o competiție europeană cam de importanța Cupei Orașelor Târguri de pe vremuri?

Desigur, pentru că nivelul la care au ajuns principalele noastre cluburi a devenit în mintea tuturor o… fata morgana! Nu s-a echilibrat nivelul valorii echipelor de pretutindeni, suntem noi în râpă. Dacă Dan Petrescu a făcut un titlu de glorie din chinuita calificare din Andorra (!!!)… o-ndurăm noi și p-asta. Prea mult cabotinism în fotbalul nostru… și pe aici vom mai rămâne ceva timp…

Editorial Cornel Dinu. „Haide U!” și-a dat cu dreptul Purece în stângul Pițian și Argeșul a curs în sus

În debutul etapei, la Piteasca, „Haide U” a evoluat iarăși, ca de la începuturile promovării sale, pentru multe capete seci și locale în ale fotbalului o mare surpriză, dezinvolt. Putea avea 2-0 în minutul 18 dacă Purece transforma pălitura de osândă de la 11 pași.

După eliminarea lui Ilie, din finalul primei reprize, cu șansă Argeșul s-a scurs în învingătoare. Prin două goluri ale lui Ișfan și unul de cascadorii râsului pentru Pițian, ridiculizat de Garita de două ori în acea fază. Ișfan a provocat, e un fel de-a spune, și eliminarea amintită, care a tăiat răsuflarea și de presing a adevăratei echipe a Clujului.

Editorial Cornel Dinu. Turnul Chindiei a obturat Farul, Torje a obturat fotbalul

A doua partidă de vineri n-a adus toate punctele, cum credeau mulți, Farului. La Ovidiu, Chindia mea, la propriu și din naștere, bine pregătită fizic de alt „al meu”, Adi Mihalcea, a blocat caruselul și de trei schimbări la pauză al lui Gică Hagi.

Martiriul, cel puțin pentru mine, a fost că, dacă nu rata, singur la 6 m de poarta nudă, „piticul Torje ar fi fost omul meciului”. A fost „zicerea” comentatorilor. Sigur suspecți de… insolație!

Dragii mei, păi în tot meciul piticul amintit a făcut numai prostii! Aduceți-vă aminte cum s-a fâțâit, dând aiurea două lovituri libere de le vreo douăzeci și ceva de metri… și încă alte multe execuții jalnice. Cred că Gică Hagi l-a luat cu… normă dublă. Poate ieși din geamantanul scamatorului de circ ani buni, că de salvamar nu-i bun, n-are înălțimea să sară nici peste primul val…

Editorial Cornel Dinu. Ciobotariu n-a avut milă de Dună, nici măcar în amintirea Progresului din Cotroceni

Schimbându-și mocheta, Voluntariul a primit Bătrâna Doamnă UTA „acasă” la Mioveni. Zgomotul l-au făcut mai mult „mateloții” cu porta-voce ai „primului marinar” voluntar, Florentin Pandele, puțin mai numeroși decât echipajul goeletei „Speranța” din celebru roman și la fel de celebra ecranizare „Toate pânzele sus” a lui Radu Tudoran. Din care ne mai bucură cu prezența doar „musul Mihu” Cristian Șofron…

S-au înfruntat între careuri și din patru, cinci situații, echipa mai omogenă a lui Liviu Ciobotariu a câștigat clar cu 3-0 în fața celei a fostului său coechipier din „Parcul cu platani”, Marin Dună. Care, împreună cu „principalul” Ilie Poenaru, au o misiune grea, păcat de UTA: de-a face fotbal în toiul luptei care se dă la Arad pentru conducerea echipei de mare tradiție și curățenie a jocului.

Editorial Cornel Dinu. Conglomeratul de jucători al Chefereului are două excepții care sar din schema STAS a Petrescului: Deac și Debeljuh

Echipa sătucului fotbalistic Mioveni a plecat de-acasă în Gruia Clujului, unde a marcat prima dată în „călătoriile” cu „concernul” CFR. Ba chiar de două ori. Iar la 2-3, după 1-0 și 1-3, când confirmau argeșenii că un antrenor ca Alexandru Pelici a ridicat valoarea lotului, spiritul sălbatic de nerostit „Untold” a stins lumina! Și nu erau de folos nici măcar controlorii de bilete de pe timpuri, cu felinarele din dotare…

Conglomeratul de jucători al Petrescului s-a impus iarăși cu șansă. Dar meritat. Nu sunt ei campionii țării noastre de cinci ani la rând (și) prin ciudățenia că aproape trei sferturi din goluri le-au marcat di faze fixe? Ce, alea nu sunt goluri?!

…Ca și sâmbătă seara spre noapte, rereredovedind că nu prea au scheme de finalizare din mișcare. Excepția făcând-o pasul lui Deac, singurul creator din echipă, singurului atacant veritabil, Debeljuh, la golul al doilea.

Editorial Cornel Dinu. Doar Tamaș ar fi prins „banca” marelui Petrolul care bătea pe Liverpool cu 3-1

Mai nimic grozav la Ploiești în prima repriză între Petrolul cu deja considerata (prea devreme spun eu…) pretendentă la titlu Sepsi din Sfântu Gheorghe. S-a pasat confuz între careuri și arbitrul Bârsan a consultat VAR-ul de vreo două ori, chiar și la penalty-ul clar ratat de reinventatul Cosmin Matei.

Clar ratat, clar și de dat penalty-ul, nespoit, nedat cu VAR. Dar când ești bârsan mioritic, parcă și „ștanțat” FIFA, trebe musai să te-ncurci mai mereu în proprii „cârlionți” decizionali, no?

Poate că și după ploaie, repriza a doua a fost palpitantă, îndeosebi în final. După capul convingător și învingător al lui Gabi Tamaș care-a descătușat tabela de scor în minutul 62, experimentatul Cristiano Bergodi a făcut „dăcât” 5 (cinci) schimbări. Pe atac.

Și s-a văzut. Sepsi a egalat prin Tudorie, tot cu cap și cu capul după un corner, în minutul 84. Și putea chiar câștiga dacă portarul Vâlceanu nu scotea cu piciorul șutul de gol al covăsneanului Ion Gheorghe de la Sfântu Gheorghe în minutul 89.

…Amintindu-mi de marea echipă a Petrolului din anii ’60. Cu Ilie Oană la comandă, Mișu Ionescu, Pall, Boc, Florea, Mocanu, frații Anton și Dumitru Munteanu cu Iuhasz la mijloc, trioul de atac format din frații Virgil și Mircea Dridea, împreună cu Costică Moldoveanu…

Nu se apăra niciodată, nicăieri. Nici cu marele Liverpool în 1966, campioana campioanei mondiale de atunci, Anglia. Atunci au fost 18.000 de spectatori, biletele s-au epuizat în patru ore, acum au venit 8.000… de, am dat și petrolul pe mâna străinilor, dar cine să mai țină minte…și cont…

Editorial Cornel Dinu. Rapidul lui Mutu, mai mobil, mai creativ, mai… „catenaccio” decât „studenții” de ciclu primar de la Universitatea lui Rotaru

Prima dintre echipele Craiovei… de fapt nu-i corect spus „prima”, că nu e… Deci, una dintre echipele Craiovei, cea creată de Lia Olguța Vasilescu și confirmată „peste rând”, ca la noi, de o răzbunare haină și fără rost a Federației și Ligii trecute, devenită „cadou imobiliar” mai altfel „espertului” în d-astea Mihai Rotaru, a fost, acasă, net inferioară concepțional Rapidului condus de Adi Mutu.

Rapid decisiv la mijloc, unde giuleștenii au avut mereu om în plus, mult mai mobil și mai creativ decât gazdele. Și care, iată, după FCSB, mai „calcă” o echipă cu pretenții permanente la performanță.

Considerată cam a doua partidă, ca importanță, a etapei, așa s-a arătat, într-adevăr, dar cu intermitențe. Mutu și ai săi au controlat jocul și au deschis scorul, retrăgându-se în catenaccio după golul „diagonal” marcat în minutul 51 de din ce în ce mai revenitului Alexandru Ioniță al doilea.

Iar, așa haotic cum a evoluat când se afla în posesia, falsa Universitatea Craiova s-a dovedit o echipă de… ciclu primar, nicidecum de cursuri superioare ale fotbalului. Are „dăcât” două puncte, e pe la coada clasamentului, în companie selectă, „steluța” FCSB stinsă Rapid, cum spuneam, etapa precedentă, fără victorie în trei etape, și sigur că antrenorul Laszlo Balint are zilele numărate dacă nu dezmorțește echipa…

Oltenii au răbdare doar cu prazul, zaibărul și pepenii de Dăbuleni. Gyuszi, chiar n-ai știut cât de aprigi și necruțători sunt la eșecuri repetate juveții, de la Craiova la Calafat, de la Băilești la Segarcea și de la Bechet la Filiași? Nu-ți doresc să-i simți, dar „joci” periculos…

Editorial Cornel Dinu. FCSB – FC U Craiova a fost Steaua – Universitatea Craiova de pe vremuri: ritm, angajament, suite reușite de pase, ocazii de gol. Adică fotbal

Într-adevăr capul de afiș al etapei a fost confirmat de disputa FCSB – FC U Craiova 1848. Craiova lui Mititelu. Chiar dacă nu legislativ, măcar moral adevărata Universitatea Craiova, urmașa măcar afectiv a „Craiovei Maxima”. La fel ca și FCSB cu Steaua. Deci, Steaua – Universitatea Craiova, în ciuda tuturor tălpașilor din fotbalul românesc. Punct.

Se poate povesti mult despre partida de pe „Arena Națională”. Începută duminică, în iulie și terminată luni, în august. De la evoluția excepțională a portarilor Ștefan Târnovanu și Robert Popa, la ratările neinspiraților Florinel Coman, Compagno sau Bauza. S-a jucat în viteză, aprig, fără alibiuri.

Cert este că am văzut un meci cu nimic mai prejos decât atâtea pe care le admirăm în campionatele mari ale Europei. Repet, au fost de toate. De la ritm și angajament de excepție, rare în SuperLIga noastră super, multe suite de pase și, de aici, situații de gol. Am notat vreo 14, cu 9 ale oaspeților! Chiar dacă, la viteza cu care s-a jucat, pasele filtrante și-au găsit mai rar țintele.

FCSB mi s-a părut în creștere, cu un fost jucător creator bun devenit antrenor. Dar mai are nevoie de timp pentru ca echipierii săi să se omogenizeze. Au venit și Miculescu, dela UTA, și Rusu, de la Mioveni, „material” ar cam fi, să vedem ce poate Nicolae Dică, aici se va vedea „mâna” lui. Dacă nu intervine „mâna lui Dumnezeu”, în interpretarea serială a lui Gigi Becali.

De partea cealaltă, trupa Mititeilor, iarăși cu doar trei români (Popa, Negru și Achim) în formula de start „croită” de Croitoru din tribună, cu un geam în față, ca în procesele antimafia americane, a redovedit, chiar dacă este o combinată flamando-valon-italiano-română, că este, așa cum spuneam, o adevărată urmașă a „Craiovei Maxima”.

Despre ultima partidă a rundei, Hermannstadt Sibiu – FC Botoșani, doar două idei. S-a jucat închis, urât, de-a surda la mijlocul terenului. Echipa din Hermannstadt/Sibiu gâfâie financiar din startul sezonului și o să ajungă să gâfâie și fotbalistic, pe teren. Botoșani, în nota obișnuită, nici prea, prea, nici foarte, foarte. Dar parcă nu mai are farmecul Croitorașului cel Viteaz…

Sursa: Fanatik.ro – vezi articolul

Alte articole