Editorial Cornel Dinu. SufărLiga din SuperLigă. „Calcio italiano” între Bergodi Sepsi și Mutu Rapid. Dinamo? Impostori și lacrimi. Până când?!

Superliga României ar trebui să se numească SufărLiga după fotbalul pe care îl oferă. Etapa 7 a demonstrat asta. Doar la Sfântu Gheorghe s-a jucat fotbal. Cu tentă italiană, de înțeles la Bergodi și Mutu. De neînțeles este ce se întâmplă la Dinamo, impostură și lacrimi…

Editorial Cornel Dinu. SufărLiga din SuperLigă. „Calcio italiano” între Bergodi Sepsi și Mutu Rapid. Dinamo? Impostori și lacrimi. Până când?!

Etapa 7 a început deprimant din punct de vedere calitativ, cu un „nimic la nimic” pe stadionul refăcut din Voluntari, dar nedat cu… VAR ( cu VAR, fără VAR, greșelile de arbitraj continuă), cu nimic prin careuri și luptă surdă, oarbă și mută între. Care a adus al treilea punct al entuziasmului „Haide U!”, mai mult ultras decât fotbal.

Pe Someș, „inițiații” în a dirija puterea (cum mai mult se cred decât sunt…) apreciază docți că „șepcile roșii”, care, să nu uităm, le-au tras Liga 2 peste bot „câinilor roșii”, au puține șanse de a rezista în SufărLiga numită pompos SuperLiga pe principiul adaptat pur mioritic „Afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul… lipsă!”.

În al doilea meci al rundei, la Arad, FC U Craiova merita un punct. Dacă „croitorașii mititei” transformau măcar una din cele patru ocazii, două mari, din repriza secundă. Când „Bătrâna doamnă” și-a apărat „virtutea” de două goluri la pauză și cu dinții. Acu’, dacă le pleacă Mititeilor Campagno, ușor nu va fi lui Croitoru să mai croiască victorii și, implicit, puncte. Dar cumperi, vinzi, patron te numești, asta-i „esența” fotbalului la noi, cumperi ieftin, vinzi scump… faci bani, că performanța mai poate aștepta.

„Deschiderea” de sâmbătă, Petrolul Ploiești – CS Mioveni, la Ploiasca, ne-a întors în „nimic la nimic”. Gabi Tamaș s-a bucurat… el a zis-o… ca fundaș, că n-a luat gol și a luat un punct. Răsfățat de oferte peste oferte și plin de ifose, „Motivatorul” Stoican a motivat Mioveniul să ia al doilea punct din 21, ura și la casieria primăriei. Că tot n-au voie administrațiile publice să patroneze echipe profesioniste de fotbal…

Editorial Cornel Dinu. La primul „pom lăudat” al etapei, la Sfântul Gheorghe, și Sepsi, și Rapid au dovedit precauție de calcio. Italiano, nu vecchio

La primul „pom lăudat” al etapei, la Sfântul Gheorghe, și Sepsi, și Rapid au dovedit precauție de calcio. Italiano, nu vecchio. Cristiano Bergodi și Adrian Mutu și-au așezat blocurile funcționale, la fiecare attacco dell’avversario, cu minim 8 jucători postați defensiv.

Nu s-a jucat rău, s-au marcat goluri. Sepsi dintr-un penalty (minutul 21) dat cu VAR de „Chivulete fără fete”, dar cu fețe comandate de „bricheta” Deaconu Ferefe.

La care, Rapid, în violetul tricourilor de la înființare, culoarea preferată a Marii Regina Maria, a întors scorul până la pauză, după inspirațiile lui Antonio Sefer (27) și Alex Ioniță (45+2). Sclipitorii pe atac ai giuleștenilor.

În a doua repriză, fostul mare atacant Mutu a păstrat omogenitatea echipei (și) prin schimbările post pe post. Iar fostul fundaș de bază al lui Lazio, Bergodi, și-a trimis giocatori in attacco, dar inutile, niente.

Mai mult decât atât, tot Rapid, ieșind prin combinații rapide din depoul defensiv, a avut 3 ocazii de a mai marca. Prin Dugandzic (minutul 64), după o bijuterie marca Papeau (francezul pare născut pentru spiritul Giuleștinei), Onea (minutul 80) și Pănoiu (minutul 84).

„Rapidulețul” dovedește, cu „mecanicul” Mutu la comandă, că poate avea calități de… TGV pe „liniile” uzate ale platonicului nostru campionat.

Editorial Cornel Dinu. Dinamo? GROAZNIC! Dar stați liniștiți la locurile voastră! Se aduc prieteni de fotbaliști, cu care maistrul Burcă va face furouri în retur…

Știu… ați așteptat… așteptați să scriu de Dinamo. De a treia înfrângere în patru meciuri. În Liga 2. La matineu. „Acasă” pe super-arena din Clinceni. Uite, scriu: GROAZNIC!

Am anticipat ce pot face impostorii din noua conducere și prietenii de fotbaliști din teren acum vreo zece, douăsprezece zile. Și, din păcate pentru suporteri și amintirile care mai suntem, se confirmă ce am scris… Au zis unii că am fost dur… Păi am fost apărător! Și nu mi-am „pupat” adversarii ca să le iau mingea.

Deci, ajunge cu batjocura asta de echipă… Ce echipă? Încropeală! Amatori care nici o pasă la câțiva metri nu pot da. Amatori care fac preluări de colțul mesei. Amatori care la 2-3 în minutul 90+ dau pase înapoi. Amatori care sunt cu adevărat amatori.

Am sperat că noii aduși pot schimba ceva în jelania de joc a încropelii. Cine nu i-a văzut sâmbătă pe rătăcitul Bena, secondat în prestația penibilă de alt adus de pe pustii fotbalistice și dus pe apa Sâmbetei dejene, Ghezali, nu poate înțelege lacrimile mele… Și ale suporterilor care „mor” pentru Dinamo… puțin câte puțin… în fiecare etapă-umilință din Liga 2.

Cei ce suntem „câini roșii” adevărați, nu de rezultat, nu de interes, nu de pripas le ascundem… lacrimile… le înghițim… Dar cât să mai înghițim?! Păi ne-a spus maistrul Burcă: câteva (cacofonie intenționată) săptămâni. Care înseamnă câteva etape încă de umilințe.

Noroc că e timp se recupereze timpul și punctele pierdute. În retur. Ce dacă nu se joacă? Dinamo oricum nu joacă nici ce se joacă! Stați liniștiți la locurile voastre… Care vă mai amintiți…

Sursa: Fanatik.ro – vezi articolul

Alte articole