Din Flacăra de altădată adunate …. și înapoi la lume date

Revista Flacăra a fost o revistă cu largă răspândire în anii premergători primului război mondial, având un rol important în mișcarea literară și artistică a vremii. Apare la București (22 octombrie 1911) sub conducerea lui Constantin Banu, în postul de redactor perindându-se  Petre Locusteanu și mai apoi Ion Pilat. Revista a reușit să grupeze în jurul ei scriitori, artiști, oameni de știință cu dorință și talent, capabili să se exprime în versuri sau în proză, apți să aprindă și să mențină vie „o flacără pentru luminarea și încălzirea marii mulțimi”. În acest periodic apar medalioanele dedicate pictorului Grigorescu, scriitorului C. Negruzzi dezvoltate apoi în monografii, aici se publică numeroase interviuri cu scriitori, artiști, oameni de știință, informații despre Delavrancea, Coșbuc, Vlahuță, Enescu ajungând în toate colțurile țării. Numere speciale sunt închinate lui Caragiale, Creangă, Eminescu.

Iată așadar, cum încă din luna mai a anului 1914, Flacăra acordă o atenție deosebită poetului nemuririi noastre, publicând parte din însemnările, mărturisirile lui Eminescu cu privire la relația sa cu criticul Maiorescu sau detaliind aspecte din copilăria petrecută la mica moșie de la Ipotești. Rubrica „Ecouri” anunță apariția pe piața editorială în colecția „Români celebri” a cărților„Eminescu” (sub semnătura lui Gala Galaction) și „ Veronica Micle” (O. Minar), semnal repetat constant de-a lungul anului. Nu este lipsit de importanță că numerele omagiale dedicate lui Caragiale (28 iunie) si lui Creangă (20 decembrie) etalează frumoase imagini și amintiri ce scot în evidență sentimentele de prietenie ce s-au cimentat. Numerele apărute în luna iunie sunt la fel de bogate în materiale comemorative, iar știrile venite din provincie sunt îmbucurătoare prin faptul că serbările au avut loc nu doar în București ci și în alte orașe precum Galați, Botoșani. Manifestările omagiale au avut loc nu doar în data de 15 iunie, ele au răsunat și în prima jumătate a lunii iulie, demonstrându-se cu prisosință că Eminescu era „mai viu în sufletul nostru și mai tânăr ca oricând”. Un amplu reportaj documentar cititi in editia tipartia a ziarului regional Informatorul Moldovei.

Sursa: InformatorulMoldovei.ro – vezi articolul

Alte articole