Desculți în iarbă, ne paște criza

Ca și cum usturoi n-a mâncat, președinta Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde, ne pune în gardă. Economia globală e în cădere liberă ca și acum o sută de ani, când a cunoscut cea mai mare criză din istorie. Cauza cauzelor: politica monetară greșită. Puternicii zilei s-au îndepărtat de producție, muncă, productivitate și au luat-o pe drumul ocolitor al prosperității selective. Christine Lagarde, care nu e șefa unei imprimerii, mai spune că, tipărind bani cu nemiluita, nicio economie nu a fost salvată. Tare de tot! Europa, ca și America, nu se poate plânge că n-a avut și nu are economiști de clasă mondială. Dar, „este mai ușor să produci bani din nimic, din tiparniță, și să pui taxe peste cele care produc bunuri și servicii”, în spiritul strategiei la vârf care ne așteaptă și pe noi în 2025. România se numără printre țările cele mai expuse, având o economie slăbită și un deficit uriaș cu tentații populiste în preajma alegerilor, ceea ce, de altfel, se practică peste tot în lume. Și dă-i și luptă! Apropo de „expunere”, nu se suflă o vorbă despre jaful de după 1990. Se vorbește de 1.000 de miliarde în dolari USA. Un hoț sărac e un hoț, un hoț bogat e un bogat. S-ar putea s-o pățim ca în 2010, sub guvernul Boc, vai de salarii, vai de firmele mici și mijlocii. Datoria noastră externă tot urcă, împrumuturile se fac pe bandă rulantă. România nu produce, doar consumă. În pofida situației extreme, în care forța de muncă lipsește sau fentează realitatea, iar sărăcia și analfabetismul ne plasează pe primul loc în concernul european, s-au găsit unii care numai că n-au bătut cu pumnul în masă în ideea că România a avut în 2023 cea mai mare dezvoltare economică din istoria ei. Adevărat, a luat-o deja pe urmele Greciei, care a plătit și va plăti multă vreme pentru erorile trecutului. În general, în astfel de timpuri, are loc și o explozie a populismului, coroborat cu un naționalism radical. Sigur că și în țara noastră există un populism abil întreținut, de-aici vine masa de alegători. Poziția geostrategică a țării, când are la nord un conflict militar, obligă la trecerea economiei în regim de război. Dar la o astfel de răscruce de uragane, când e nevoie de foarte mulți bani, tocmai risipa financiară, lăcomia și da, „politica monetară greșită”, cu instituții suprapopulate, cu nepotism deșănțat, trădează slăbiciunile celor de la putere. Fără trăsură de unire, nici în restul Uniunii Europene nu umblă câinii cu covrigi în coadă. Motoarele economiei: Germania, Franța, Italia se pregătesc de stagflație sau recesiune. Raportul lui Mario Draghi, fost președinte al BCE, arată fără putință de tăgadă că Europa e bolnavă economic și că, la capitolul inovație și tehnologie, are nevoie acută de 800 de milioane de euro anual. Germania a zis: nu!