Andrei Dicu, de la „Dragoste în vremea holerei”, la românism în zodia Coronavirusului: Întreruperea campionatului, un puseu de logică din partea lui Burleanu!

Gabriel Garcia Marquez a ratat onoarea de a fi angajatul FRF. Cu toate astea, a scris unul dintre cele mai furibunde romane tragicomice, din literatura universală. „Dragoste în vremea holerei” este un recurs la umanitate și la spiritul fratern, inter-uman. Autorul vorbește despre povestea amoroasă dintre Florentino și Fermiza, doi iubiți care se regăsesc după 50 de ani, în timpul unei molime. Dar romanul lui Marquez nu este tragic, ci statornicia încăpățânaților este ucigașă.

Nu-mi amintesc să-l fi apărat vreodată pe Răzvan Burleanu, pentru că nu-mi place haosul, deși sunt gelos pe scriitorii care au făcut din „haos” o teorie a conspirației. Cu toate acestea, președintele FRF a dat, în sfârșit, dovadă de luciditate și asta, da, dragi prieteni, asta e o știre de „prima pagină”!. Întreruperea campionatului era „imperativă”, cum sună în limbajul instituțional. Și din punct de vedere social, dar și moral…

Andrei Dicu, de la „Dragoste în vremea holerei”, la românism în zodia Coronavirusului: Întreruperea campionatului, un puseu de logică din partea lui Burleanu!

În Europa și în cam toată lumea, omenirea stă cu moartea la masă. Îi respiră sub nas, îi aduce sub bărbie cele mai apetisante feluri de orgoliu pedepsibil. Majoritatea avem impresia că ne putem juca, hlizindu-ne, cu madama în negru, iar ea ne ia „la mișto”, lăsându-ne să zâmbim ca proștii, până în momentul în care ne faultează total. După o asemenea intrare dură (dar, uneori, meritată), nu mai există nicio instanță care să fluiere „unșpe metri”, în favoarea noastră.

Se suspendă campionate, se amână jocurile din Champions League, dar în România, dragul și mereu surprinzătorul nostru Sorin Cârțu are o nedumerire. Și la fel ca și dânsul, gândesc mulți. Am citit articole documentate, inclusiv pe FANATIK.RO, referitoare la întreruperea campionatului românesc. Dincolo de forța acestor texte și de talentul indiscutabil al autorilor, trebuie să ne amintim că arta dialogului rămâne mereu valabilă. Nu continuarea unui maraton lipsit de deliciul spectatorului și mai ales lipit de pericolul morții este soluția, ci eradicarea – prin orice mijloace – a unei maladii sociale.

O decizie târzie dar… chiar și mintea cea de pe urmă gândește

Poate că doare, dar viața este mai importantă decât fotbalul. Și decât orice altceva, pe lumea asta. Gabriella are 11 ani. Nu-i place, deloc, ideea, că de mâine nu va mai merge la antrenamentele de baschet. Gabriella este un copil, iubește sportul, iar părinții o încurajează. Dar Gabriella, la vârsta de 11 ani, este mai matură decât adulții care ne propun un joc continuu cu moartea, o ruletă din care nu poate ieși decât un singur câștigător. Dar, să revenim…

Gestul făcut de FRF nu trebuie să provoace rumoare. Este unul firesc, într-o societate normală, aliniată la standardele internaționale. Am votat cu toții să fim oameni, amintiți-vă! Dacă Burleanu și compania, pe care deseori i-am trecut pe sub Furcile Caudine (ca să nu spunem că i-am făcut „praf”) au vreo vină, atunci aceea este că această „stare de urgență” s-a decretat târziu. Și mai ales după atâtea tergiversări!

Bine că le-a dat Dumnezeu mintea cea de pe urmă! Din păcate, boala nu alege. Acest amănunt trebuie priceput mai ales de „workhoolicii” de serviciu, pentru că nimeni nu vrea să „chiulească” de la „job”, ci ne străduim, cu toții, să ne rămână familiile întregi. Dacă se poate, să ne rămână vii și prietenii și colegii și scopurile pe care ni le-am ales în viață. Vrei să câștigi un campionat în timpul maladiei, e interesant. Trăiește, atunci, dacă ești „macho man”, o poveste sfâșietoare, în vremea holerei. Nu e pic de glorie în a câștiga un meci cu tribunele goale, ducându-te apoi acasă și infestându-ți familia, pentru că ai dat mâna cu un coechipier sau cu un adversar, purtător de virus.

Militarizarea României, o întrebare care va dura până luni

Din surse apropiate MApN, am aflat că s-a luat decizia ca, începând cu data de 15 (va fi duminică, așa că va fi pusă în practică de luni, 16 martie) , Armata să gestioneze criza Coronavirusului. Nu s-a anunțat nimic oficial, pentru a se feri populația de panică. Dar este datoria noastră să vă informăm, fără a crea busculade emoționale ori cozi… și mai întortocheate, la megalo-marketuri. Și această măsură este logică, ba chiar „mai” logică decât puseul de normalitate al lui Burleanu. Vom vedea, însă, ce se va întâmpla, pentru că, nu-i așa, suntem un popor de răzgânditori…

Cutremurătorul virus care zguduie România nu este COVID-19. Nu este nici măcar atacul furibund și lipsit de substanță la adresa lui Raed Arafat. Este, însă, modul în care ne credem, mulți dintre noi, Dumnezeu și ne permitem să ne jucăm cu viețile semenilor noștri.

Încă din data de 1 februarie circulă informări emise de serviciile secrete – o aflați în exclusivitate de pe FANATIK.RO – referitoare la pericolele care ne pasc. Pentru cititorii care au stat, ca și semnatarul acestor rânduri, să aștepte conferința de presă a lui Donald Trump, e lesne de înțeles de ce s-a suspendat Miami Open și ….nu numai.

Normalitatea și europenismul, singurele panacee

În România, fraternitatea a devenit o bagatelă. Poate că aveam nevoie de o hiper-îmbolnăvire, ca să ne amintim cine suntem, de unde venim și care e scopul vizitei noastre pe acest Pământ. În sfârșit, Răzvan Burleanu a făcut și el ceva bun, iar noi ne grăbim să-i furăm acadeaua, de data asta, meritată. Nu înțeleg, însă, tăcerea anorganică a Ligii în legătură cu acest subiect, dar… vorba aceea, ăsta e un alt… subiect.

Marea problemă a noastră, adică a muritorilor de la Burleanu în jos (pe scară financiară, nu morală!) este decizia nocturnă. Hotărârea cu ochi nestinși de liliac. Până și ce e bun și firesc, se naște pe întuneric. De frică. Pe „șestache”…

Nu vreau un popor care să fabrice colive, în zodia pâinii! Vreau, ca și cetățean al unei țări europene, să-mi iubesc poporul viu, cât timp mai am pe cine iubi! Nu vreau derby-uri la.. lumânare, ci stadioane pline cu oameni sănătoși și scăpați de sub fiorul panicii…

Normalitatea, portofelul și cinismul

Normalitatea și europenismul sunt singurele panacee care ne pot salva, într-o situație precum aceasta prin care suntem obligați să trecem. Nu știu dacă deciziile FRF, ale MapN sau ale altor foruri tutelare ne pot salva. Mi-e teamă să nu fie târzii…. Nu sunt un „panicar”, dar în state incomparabil mai puternice din punct de vedere economic, s-au luat decizii „la sânge”, de mai multă vreme. Pe noi ne doare Casa Pariurilor Liga 1. Sigur, se vor pierde bani, dar sunt, oare, mai importanți acești bani decât noi înșine?

Voi fi cinic și vă voi reaminti că, inclusiv în cazul unei catastrofe nucleare, numai gândacii de bucătărie supraviețuiesc. Nu zâmbiți, este dovedit științific. Noi nu suntem insecte, ci purtători de sânge românesc. Adică supraviețuim, pentru că așa ne-a hrănit Dumnezeu, cu curajul asumării.

Uitați „Miorița”, este prima manea care vorbește despre slăbiciune, despre delăsare și despre lipsa de sânge rece. Suntem românii specializați în situații de urgență, noi l-am născut pe Mihai Eminescu, singurul est-european care a pus pe jar Academia din Leipzig, noi exportăm medici de prim rang pe tot Mapamondul, iar, ca atitudine, din noi s-a născut acel Marius Lăcătuș, care, cu al său nerv, a bătut „la risc” penalty-ul de la Sevilla, care ne-a urcat pe toți în ramă.

Atitudinea, respectul, asumarea contează. A opri campionatul de fotbal nu este o acțiune sinonimă cu „a fi fricos”. Ci cu „a fi responsabil”. Față de fiecare dintre noi și mai ales față de copilul Gabriella și de celelalte… Gabrielle.

A fi român înseamnă să „ții” cu poporul tău.

Articol preluat de pe Fanatik.ro.

Sursa: Fanatik.ro – vezi articolul

Alte articole