Se împlinesc 33 de ani de la moartea lui Michael Klein, unul dintre cei mai iubiți fotbaliști din istoria Hunedoarei. Deși au trecut mai bine de trei decenii de la dispariția sa fulgerătoare, numele lui rămâne viu în memoria orașului.
Michael Klein a rămas în istoria clubului Corvinul Hunedoara, la care a jucat în peste 300 de meciuri și alături de care a trăit cea mai frumoasă perioadă din cariera sa.
Cine a fost Michael Klein
Născut în 1959, Michael Klein a devenit una dintre personalitățile emblematice ale fotbalului românesc din anii ’80. Fundaș elegant, inteligent și extrem de constant, Klein a fost căpitanul Corvinului Hunedoara în perioada de glorie a clubului, sub comanda antrenorului Mircea Lucescu.
În 1988 s-a transferat la Dinamo București, unde, sub conducerea aceluiași antrenor, a ajuns din nou căpitan de echipă. Doi ani mai târziu, cariera sa a continuat în Germania, unde a evoluat pentru Bayer Uerdingen 05.
Cum a murit Michael Klein
Destinul lui Michael Klein s-a frânt mult prea devreme. Pe 2 februarie 1993, la doar 33 de ani, fotbalistul s-a stins în timpul unui antrenament al echipei germane Bayer Uerdingen 05, în urma unui infarct.
Cauzele reale ale decesului au ieșit la iveală abia după mai mulți ani. Potrivit jurnalistului Ionel Stoica, autorul mai multor interviuri cu Michael Klein, sportivul suferea de o bronșită cronică, pe care o ducea „pe picioare” de aproape patru luni – o afecțiune care ar fi impus oprirea totală de la efort.
„Știindu-se în culpă, conducătorii clubului german au tărăgănat timp de 10 ani procesele deschise de familie pentru aflarea cauzei decesului. Când adevărul a ieșit la iveală, faptele erau prescrise. Atunci, soția Adriana și fiica Dominique au spus cu amărăciune: Pe Mișa l-a omorât ceea ce a iubit cel mai mult – fotbalul!”, relata Ionel Stoica.
Michael Klein a fost înmormântat la Hunedoara, pe 8 februarie 1993, iar mii de oameni l-au condus pe ultimul drum. Orașul a trăit atunci una dintre cele mai triste zile din istoria sa recentă.
„Fiul Hunedoarei, Michael Klein, s-a întors acasă. Din păcate, nu pentru a redresa pe FC Corvinul Hunedoara, ci înconjurat de o mare de lacrimi și tristețe”, scria ziarul Cotidianul în februarie 1993, descriind mulțimea impresionantă care a venit să-i aducă un ultim omagiu.
Sicriul a fost depus la Casa de Cultură din centrul municipiului, iar accesul publicului a fost limitat, ordinea fiind menținută de jandarmi. În jur, peste o sută de coroane de flori – un ultim semn de respect pentru omul care a rămas, pentru mulți, fotbalistul legendar al Corvinului.
